Capitol 7

424 20 0
                                    


Mă trezesc de dimineață singură în pat.Mă uit pe partea lui Ethan,dar el nu este.Văd un bilet.Îl iau și îl citesc:Bună dimeneața iubito.A apărut o urgență cu mafia și trebuie să mă duc să o rezolv.Poate voi veni târziu acasă.Ai grijă de tine.Ți-am pregătit clatite.Poftă bună să ai.Te iubesc,piticot!;

Mă uit la ceasul de pe noptieră și el îmi arată că e ora 11:30.Nu pot să cred că am dormit atât.Eu deobicei sunt o persoană matinală,dar băiatu asta m-a dat peste cap.Nu vreau să mă atașez de el și după aceea el să mă părăsească.Nu!Primul și ultimul iubit pe care l-am avut m-a înșelat cu cea mai bună prietenă.Pe atunci aveam 15 ani și îl iubeam,dar el m-a înșelat cu cea mai bună prietenă a mea,Mari.Apoi eu m-am enervat foatre tare și l-am bătut de a ajuns la spital.Săracul copil.Deaceea nu am prieteni,nici iubit.Nu am mai avut încredere în nimeni înafară de bunica.Mi-e frică să nu fiu rănită  dinou.Nu știu ce planuri are Ethan cu mine.Poate își bate joc de mine doar,sau poate mă iubește.

Decid să merg la bunica acum și așa nu am ce face alt ceva.Mă ridic din pat,îmi fac rutina și merg și mă îmbrac așa:

Apoi cobor la bucătărie și văd clătitele pe care mi le-a lăsat Ethan

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Apoi cobor la bucătărie și văd clătitele pe care mi le-a lăsat Ethan.Mă pun la masă și le mănânc repede.Au fost foarte bune.Nu știam că știe să facă clătite așa bune.Merg spre ușă o deschid apoi o închid cu cheia.Mă îndrept către casa unde am copilărit,casa unde am crescut,casa unde am suferi,unde am zâmbit.

Bat la ușă,iar bunica îmi deschide cu un zâmbet larg pe față.

-Bună ziua,bunico!

-Bună draga mea!Hai intră!

Intru și ne îndreptăm spre canapeau din camera de zi.Ne așezăm,iar bunica îmi aduce un ceai și niște biscuiți.

-Ce mai faceți?Întreabă bunii.

-Bine.

-Ethan unde este?

-A trebuit să meargă la lucru.

Am mai vorbit mult timp adică s-a făcut ora 15:00 și  eu eram tot la bunica.Deodată bunica spune:

-Vreau să-ți spun ceva.

-Spune-mi,bunico!

-Astăzi de dimineață a venit aici un tip de vreo 24-25 de ani.Mi-a dat un plic cu o sumă de bani și o scrisoare pentru tine....

-Sper că nu ai acceptat bani?

-Stai să termin.Nu am vrut să accept bani.Mi-a zis că la trimis seful său,domnul Black care a văzut că avem nevoie de bani și a zis să îi accept.Mi-a zis că a  văzut cât te străduiești tu să îmi fie mie bine și  nu m-a lăsat să nu accept bani.AAA,a mai zis să citești scrisoarea când o să fii singură.

-Bine.Eu am să plec acum.

-Bine.

-La revedere.

-Să mai vii pe la mine.

-Bine.Pa!

Am plecat de acolo.Nu suportam că a luat bani.Îi dădeam eu bani.Şi oricum o să îl plătesc pe cel care i-a dat bani.

Mă îndrept spre parc.Este trecut de ora 16:00.Vreau să văd ce scrie în scrisoare.Mă aşez pe o bancă şi deschid plicul.Acolo scria:


Lupta pt.visurile taleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum