Se lăsă seara. Momentul preferat a lui Namjoon când era vorba mare. Așteptă ca soarele să apună mai mult, ca să coloreze marea într-o nuanță roșiatică. Era singur...asta îl întrista, de adolescent a fost pus de părinții lui să se concentreze pe cariera lui, neputând să aibă sentimente pentru cineva.
Acum că era adult putea spune că poate să-și caute pe cineva, ce-i drept a tot căutat, dar n-a găsit pe nimeni care să îi fure inima.
Așa că tot ce îi rămăsese de făcut era să aștepte ca acea persoană să-și facă apariția în viața lui.
Între timp cât era pierdut prin ganduri, deja marea devenea ușor roșiatică, fiind un peisaj superb din perspectiva lui Namjoon.
La câțiva metri distanță de el se așeză pe nisip din nou acel băiat de la bar, sigur neobservându-l pe Namjoon. Se așeză turcește și privea și el marea roșiatică, având un băț în mână, trasând linii la întâmplare cu el pe nisipul fin.
Și Jin visa la același lucru ca Namjoon, acea persoană care să-i lumineze ziua cu simpla ei prezență, să-i spună în fiecare zi cât de mult îl iubește.
Dar pentru Jin deocamdată astea sunt doar vise....
