Gustul adevărat al dragostei

CAPITOLUL 6 - De-a șoarecele și pisica

Mirosul acestor așternuturi nu îmi este familiar, dar stau atât de comod învelită în ele că nu vreau să mai plec niciodată de aici. Încerc să îmi dezlipesc ochii, dar dacă totuși aș mai dormi 5 minute... Ceasul meu nu a sunat încă, însă de obicei reușesc să mă trezesc înaintea lui. Întind mâna către noptieră, ca să verific, dar noptiera mea nu e acolo. Deschid ochii dintr-o dată alarmată și mă uit în jur. Preț de câteva secunde capul mi se învârte și realizez că nu recunosc acest loc, aceasta cameră sau acest pat.

Toate amintirile de noaptea trecută mă lovesc în moalele capului de parcă mă lovește un ciocan. Îmi șterg ochii și îmi trec mâna printr-o șuviță de păr încâlcită.

— Ohhh.

S-au întâmplat atât de multe.

Îndrăznesc să ridic pilota, dar închid ochii de cum o fac. Doamne, sunt complet dezbrăcată. Nici dacă aș avea trei perechi de mâini nu ar fi suficiente ca să mă acopăr. Îmi trec rapid mâinile prin păr ca să îl aranjez puțin și scanez camera după ceva ce pot să pun pe mine.

Sar din pat, pentru că e clar că nu sunt aici ca să mă relaxez. Rochia îmi stă aruncată departe de pat și îmi găsesc sutienul aruncat după noptieră. Le trag pe mine cu o viteză de care nu am crezut că pot fi capabilă. Dar... îmi lipsește cea mai importantă parte. Mă învârt și cotrobăi, fără să provoc pagube, dar nu îi găsesc nicăieri. Se pare că până și geanta mea a ajuns în dormitor, dar cumva nu reușesc să îmi găsesc nicăieri chiloții.

Scotocesc geanta după un pachet de șervețele umede, dar nu am noroc nici cu asta. Probabil arăt ca un raton. Nu am un deodorant în geantă și mă mustrez singură, pentru că e cel mai important lucru pe care trebuia să îl am înainte de orice. Realizez că este o altă ușă față de cea de la intrare în această cameră, așa că intru, deși mor de rușine, pentru că trebuie să mă spăl pe față. Și acum sunt în baia lui. Ceea ce nu e deloc ciudat. Același stil arhitectural, încărcat, pretențios, dar sumbru, mă întâmpină înăuntru.

Mă duc direct la chiuvetă și îmi las geanta deoparte. Găsesc niște șervețele umede, din fericire, în dulapul său. Cu mișcări rapide, dar ferme mă curăț stângaci, fiind sigură că nu are vreun demachiant prin jur, dar nici nu stau să caut. Mă spăl și apoi mă șterg pe față cu prosopul lui moale, iar privirea îmi e puțin mai limpede acum. Reflexia din oglindă nu seamănă deloc cu fata ordonată și îngrijită pe care o știu. Îmi urmăresc câteva linii pe claviculă și constat că am urme de dinți pe gât. Doamne, parcă aș fi fost o sălbatică.

Rememorez fiecare părticică din corp pe care a mângâiat-o, fiecare atingere și fiecare izbucnire a trupurilor noastre. Îmi inspectez în oglindă spatele, umerii, pieptul și trec cu vârfurile degetelor peste lungimea picioarelor. Nu mă pot abține să nu zâmbesc. El a știut ce să facă, iar eu i-am dat voie. Scutur din cap ca să îmi alung toate senzațiile care mă străbat și revin în prezent.