Dawn nu face lucruri nesăbuite. Nu trece strada dacă nu există treceri de pietoni, nu lasă niciodată facturile neplătite de pe o lună pe alta, sau vasele nespălate în chiuvetă și cu siguranță nu se întâlnește cu bărbați atrăgători pentru o aventură...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bat la ușă, iar Chiara scoate doar capul și mă invită înauntru pășind cu pași mici. Îmi face semn să tac și îmi arată că Marco doarme ca un înger în pătuțul din sufragerie.
Mă trage după ea în bucătărie și lasă ușa între deschisă.
— Nu am înțeles absolut nimic din ce s-a întâmplat acolo, recunoaște ea confuză.
— Am încercat să scap dintr-o situație tare complicată, spun, sperând să înțeleagă.
— Complicată în ce sens?
Mă așez pe scaunul înalt de bar și îmi las capul să atârne peste brațele întinse pe insula ei de bucătărie.
— Este complicat, expir vorbele.
Uneori mi-aș dori să nu fie necesar să spun cu voce tare cuvintele și ca lumea din jur să mă înțeleagă pur și simplu. Terapeutul meu m-a stors de energie de-a lungul lunilor în care ne-am văzut si m-a forțat să vorbesc cât n-am făcut-o în toată viața mea. Încă îmi vine greu să dau voce tuturor gândurilor care îmi trec prin cap, dar știu că o dată luat taurul de coarne mă voi simți mult mai bine. Prietena mea își ridică sprâncenele și sunt destul de sigură că se convinge tot mai mult că sunt nebună.
— M-am dus acasă la Julian aseară.
Gura ei formează un mic "o" și lasă jos din mână paharul de smoothie din 100 de verdețuri pe care îl ține pentru noua ei dietă formată doar din lichide. Mă întreb dacă o să mai reziste mult în stilul acesta încercând toate prostiile de regimuri pentru "curățare interioară". I-am tot explicat că nu așa funcționează o detoxifiere și pentru o dietă balansată ai nevoie de nutrienți din toate categoriile.
— Dawn! își pocnește degetele în fața mea și mă trezește la realitate. Cum adică ai fost la Julian?
Îmi strâng buzele într-o linie fină și mă gândesc cum să îmi transform simțirile în propoziții.
— Te apuci să îmi povestești odată sau mă mai ții mult să fierb?
Trag aer în piept, dar nu îmi ridic capul de pe masă. Zâmbetul Chiarei nu îi dispare de pe buze cât timp reiterez pas cu pas cu toată ziua mea de ieri, iar ea nu mă întrerupe.
— Nu știu dacă am făcut o alegere bună să merg la el, îi spun sfârșită.
— Vrei să nu mai tot supra gândești tot ceea ce faci și să te bucuri de moment? își pune mâinile în șolduri, de parcă mă școlește.
— Dar Chiara...
— Dar Chiara, me-me-me-me, mă îngână ea.
Mă încrunt și îmi las umerii să cadă. Trage aer în piept și continuă:
— Știu că e ușor de spus și greu de făcut, spune ea, mângâindu-mi umărul. Julian pare un tip de treabă. Ți-a spus clar intențiile lui, iar asta e grozav pentru că nu vei găsi mulți bărbați care să fie atât de sinceri cu tine. Dacă nu sunt sentimente la mijloc, ce rău ar putea să îți facă?
