Înger păzitor

Capitolul IV

— O, Caine, îmi pare atât de rău, şopti Jade. Cred că-ţi lipseşte îngrozitor. Colin era mai mic sau mai mare decât tine?

— Mai mic, răspunse Caine.

— Şi a murit de mult?

— De câteva luni.

— Trebuie că familiei tale îi e foarte greu. Părinţii voştri mai trăiesc?

— Da, deşi tatei îi e mult mai greu să accepte moartea lui Colin. Aproape că şi-a pierdut dorinţa de a mai trăi.

— Nu înţeleg, replică ea.

— Tata era foarte activ în politică. Ajunsese cunoscut ca un apărător al săracilor, Jade, şi a putut impune multe măsuri substanţiale care le-au uşurat viaţa.

— Ca de pildă?

Îl luase de mână şi i-o ţinea strâns, lângă talie.

Caine nu credea că-şi dădea seama. Era doar o încercare instinctivă de a-l consola, şi nu-i displăceau nici gestul, nici motivul.

— Îmi explicai cum îi ajuta tatăl tău pe cei săraci, îi reaminti ea.

— Da. A fost răspunzător de renunţarea la creşterea impozitelor, de exemplu.

— Dar a renunţat la aceste îndatoriri importante?

— A renunţat la tot. La politică, la familie, la prieteni, la cluburi. Stă închis în cabinetul lui şi-şi rumegă amarul. Cred că, după ce Pagan va fi pedepsit, s-ar putea ca tatăl meu să... la naiba, nu ştiu. Acum e un om complet învins.

— Şi tu eşti la fel ca tatăl tău? Un apărător al săracilor? Cred că ai o fire protectoare.

— De ce spui asta?

Nu-i putea mărturisi că-i citise dosarul.

— Datorită felului cum m-ai luat sub aripa ta, răspunse ea. Şi cred că te-ai fi oferit să ajuţi orice persoană sărmană şi lipsită de apărare. Desigur, când te-am întâlnit nu eram săracă.

— Iar începi cu monedele alea de argint?

Pentru că-i zâmbea, Jade îşi dădu seama că nu se mai înfuriase.

— Nu, n-am să-ncep din nou. Îţi reaminteam doar. Aşadar, semeni cu tatăl tău?

— Cred că avem în comun trăsătura asta.

— Şi totuşi, tatăl tău s-a retras din lume, câtă vreme tu ai pornit imediat să te răzbuni. Ai avut reacţii opuse, nu-i aşa?

— Într-adevăr.

— Pot înţelege de ce s-a dat bătut tatăl tău.

— Serios?

— Fiindcă nu e firesc ca taţii să-şi piardă fiii, Caine.

— Aşa e, fu el de acord. Ar fi normal să moară ei mai întâi.

— După o viaţă lungă şi fericită, desigur, adăugă Jade.

Părea atât de sinceră, încât Caine nu vru s-o contrazică.

— Desigur.

— Şi eşti absolut sigur că Pagan e cel care l-a omorât pe Colin?

— Da. Ştiu din surse de încredere.

— Cum?

— Ce cum?

— Cum l-a omorât?

— Pentru numele lui Dumnezeu, Jade, mormăi el. Nu vreau să vorbesc despre asta. Ţi-am spus deja mai mult decât aveam de gând.