Înger păzitor

Capitolul XII

Caine nu primi deloc bine vestea. Mult timp, refuză să creadă că Jade putea fi Pagan. Numai unui bărbat îi puteau reuşi isprăvi atât de îndrăzneţe - numai unui bărbat.

Colin, Harry şi Nathan îl priveau atenţi. Când clătină din cap negativ, ei dădură din capete afirmativ, toţi o dată.

— Văd că ţi-e greu să te-mpaci cu ideea, spuse Colin, cu o expresie înţelegătoare. Dar ăsta-i adevărul, Caine. Harry a poreclit-o aşa cu ani în urmă, fiindcă...

— Las' că zic eu, îl întrerupse Harry. Din cauza părului, fiule. Când era mai mică, îl avea roşu ca flăcările iadului - şi mai era şi neastâmpărată ca un drac de fată. Un copil de-a dreptul păgân, asta era.

Încet, expresia neîncrezătoare a lui Caine deveni furioasă. Colin şi Harry erau tot mai stânjeniţi. Numai Nathan părea să savureze momentul.

— Ar fi un bărbat în stare să lase un trandafir în urma lui, Caine? întrebă el, numai ca să-i pună sare pe rană. Asta-i opera unei femei. Mă şi mir că nimeni n-a ghicit până acum. Nu eşti de acord, Colin?

— Ba da, răspunse acesta, privindu-şi fratele. E uluitor.

Multă vreme, nimeni nu mai spuse nimic. Harry şi Nathan îl aşteptau pe Caine să accepte adevărul. Colin îşi cunoştea fratele mai bine decât ei, şi aştepta cu răbdare explozia.

Jade era în sufragerie, unde-l ajuta pe Sterns să pună masa. Imediat ce o privi, valetul îşi dădu seama că era ceva în neregulă. Era la fel de palidă ca faţa de masă.

— Unchiului i-ar plăcea ăsta, remarcă ea, examinând un platou mare şi oval, de argint. Are un model magnific.

Sterns dădu din cap.

— E un dar de la rege, explică el. Când marchizul a primit titlul de cavaler, Colin a dat o mare petrecere în cinstea lui. A venit şi regele, şi i-a dăruit platoul ăsta. Dacă-I întoarceţi, o să vedeţi inscripţia.

Jade clătină din cap, întinzându-i platoul.

— Ascunde-I.

— Poftiţi?

— Am zis să-l ascunzi, Sterns.

Se uită prin jur, apoi întrebă:

— Mai există şi alte obiecte deosebite pe care Caine ar vrea să le păstreze?

— Serviciul de ceai de pe gheridon, cred că are o însemnătate deosebită pentru mi'lord.

— Şi pe-ăla tot regele i l-a dat?

— Nu, îl are de la bunică-sa.

— Ascunde-I şi pe el, Sterns. Pune-le pe toate sub patul lui Caine. Acolo vor fi în siguranţă.

— Mi'lady? Vă e rău cumva?

— Nu.

— Păreţi bolnavă. Şi mergeţi de parc-aţi fi în transă. Ştiu eu că ceva nu-i în ordine.

Jade se duse la uşă, apoi reveni spre Sterns.

— Eşti foarte bun cu mine, domnule. Am să țin minte asta.

Sterns o privi surprins. Jade tocmai se pregătea să închidă uşa în urma ei, când auzi glasul lui Caine:

— Jade!

Răgetul lui făcu paharele de cristal să zăngăne. Jade nu avu nici o reacţie, dar Sterns sări cât colo.

— Cred că stăpânul dumitale tocmai a primit o veste cam proastă, spuse ea. Sperasem ca unchiul meu să aştepte... Dar, în fine, nu contează.