Înger păzitor

Capitolul X

Următoarele opt zile fură magice pentru Jade. Caine era un om nespus de blând şi iubitor.

Avea multă consideraţie faţă de sentimentele ei şi talentul de ai ghici dispoziţiile mai repede chiar şi decât ea însăşi. Cel mai mult îi plăceau serile. Sterns aprindea focul în cabinetul lui Caine şi toţi trei citeau împreună, într-o tăcere amicală. De-a lungul anilor, Sterns devenise ca un tată pentru Caine. Jade află că lucra în familie de la naşterea acestuia. Când Caine îşi stabilise propria reşedinţă, valetul îl urmase.

Sterns îi dăduse de înţeles că ştia despre noile lor aranjamente de dormit. Văzând-o cum roşea, îi spusese că nu judeca pe nimeni. Mai adăugase şi că de mult timp nu-l mai văzuse pe Caine atât de relaxat.

Sosi un mesager de la mama lui Caine, cerându-i ajutorul pentru a-l scoate pe tatăl lui din acea situaţie cumplită. Imediat, Caine se duse în vizită la tatăl său, pentru a reveni peste vreo două ore, extrem de prost dispus. Nu rezolvase nimic.

În noaptea aceea, după ce Caine adormise, Jade se întâlni cu Matthew şi Jimbo, spre a le da noi ordine. Matthew o aştepta la adăpostul copacilor. Era un marinar înalt şi subţire ca o trestie, cu pielea neagră ca a unei pantere. Avea şi o personalitate pe măsura magnificei fiare, dar numai când îl irita cineva. Dacă era bine dispus zâmbetul său putea fi orbitor.

Acum însă, nu zâmbea. Îşi ţinea braţele încrucişate pe piept şi o privea încruntat, ca un om care a găsit un hoţ scotocindu-i prin sertare.

— De ce te încrunţi aşa, Matthew? îl întrebă în şoaptă Jade.

— L-am văzut la fereastră cu tine, în noaptea ailaltă, fată, mormăi Matthew. S-a atins de tine, papiţoiu'?

Jade nu voia să-l mintă, dar nici nu era pregătită să-i destăinuiască adevărul vechiului ei prieten.

— Am fost rănită, replică ea. Şi nu te mai uita aşa la mine, Matthew. M-a nimerit un foc de pistol, în coastă. A fost o rană uşoară, dar Caine era... îngrijorat, şi în noaptea aceea a rămas la mine în cameră, ca să mă vegheze.

— Black Harry o să-mi dea curu' la rechini, când o să afle...

— Matthew, n-ai să-i spui nimic lui Harry! i-o reteză ea.

Marinarul nu fu intimidat deloc de tonul ei furios.

— Obraznică gură mai ai, răspunse el. L-am văzut pe papiţoiu' cum te-a luat de umeri în prima zi, când mergeaţi spre uşă, şi-am să-i zic lui Harry. Jimbo voia să-i înfigă un cuţit în spate. N-a făcut-o numai fiindcă ştia că te-ai fi supărat pe el.

— Da, m-aş fi supărat foc. Nimeni nu se va atinge de-un fir de păr din capul lui Caine, altfel o să-mi dea socoteală. Şi-acum, nu te mai uita aşa urât, Matthew, avem probleme importante de discutat.

Matthew, însă, nu se grăbea să abandoneze subiectul.

— Îţi dă de furcă?

— Nu, nu-mi dă de nici o furcă. Ştii binecă-mi pot purta singură de grijă. Te rog, ai mai multă încredere în mine.

— Sigur că-ţi poţi purta de grijă, se repezi Matthew, nevrând ca stăpâna lui să fie dezamăgită. Da' nu ştii ce atrăgătoare poţi fi. Eşti prea drăguţă ca să-ţi fie bine. Cred că Jimbo şi Harry aveau dreptate. Trebuia să-ţi crestăm obrajii când erai mică.

— Nici unul dintre voi n-ar fi îndrăznit să-mi facă vreun rău! ripostă ea. Suntem ca o familie, Matthew, şi ţineţi la mine tot atât de mult cum ţin şi eu la voi.

— Nu eşti decât o puştoaică amărâtă, se auzi un glas gros.

Jade se întoarse într-acolo şi-l văzu pe Jimbo apropiindu-se. Uriaşul era la fel de încruntat ca Matthew şi îmbrăcat tot ţărăneşte, ca să se ascundă mai uşor printre copaci. În lumina lunii, chipul lui arăta feroce.