Înger păzitor

Capitolul XI

Jade se întoarse acasă la Caine peste scurt timp. După ce-i dădu hăţurile lui Matthew, urcă în grabă scara din spate, spre dormitorul ei. Când dădu colţul, îl văzu pe Sterns stând ca un centurion în faţa uşii. La vederea ei, valetul tresări. Apoi îşi încrucişă braţele pe piept.

— Trebuia să fiţi în dormitor, mi'lady.

Jade se hotărî să contraatace, pretinzându-i ea lui explicaţii.

— Şi dumneata ce trebuia să faci?

— Să păzesc uşa.

— De ce?

— Ca să nu ieşiţi.

— Dar am şi ieşit, replică ea, zâmbind. Sterns, cred că ai lucruri mai bune de făcut decât să păzeşti o cameră goală.

— Dar, mi'lady, nu ştiam că e goală! protestă el.

Îl bătu pe braţ.

— Poţi să-mi explici mai târziu, domnule. Acum, te rog, dă-te la o parte. Trebuie să mă schimb şi să mă duc să-l ajut pe Caine.

Se strecură pe lângă servitorul nemulţumit şi închise uşa, retezându-i protestele. Cât ai clipi, luă pe ea o rochie verde închis şi coborî grăbită pe scara principală.

Sterns păzea acum uşa din faţă. Expresia lui, cu fălcile strânse, o înştiinţa că urma să aibă dificultăţi.

— Nu aveţi voie afară, anunţă el pe un ton care ar fi îngheţat şi un urs polar.

Jade nu se lăsă intimidată. Cu un zâmbet larg, îi răspunse:

— Ba am voie, şi o să ies.

— Mi'lord insistă să rămâneţi în casă.

— La fel cum şi eu insist să ies în curte.

Drept răspuns la această provocare, Sterns se rezemă de uşă, clătinând încet din cap.

Jade se hotărî să-i deturneze atenţia.

— Sterns? Câţi servitori sunt în casă?

Păru surprins de întrebarea ei.

— Acum avem doar jumătate din personal, răspunse el. Suntem cinci cu totul.

— Şi ceilalţi unde sunt?

— La Londra. Ajută la curăţenie în casa din oraş.

— Credeam că a ars până-n temelii.

— N-a fost chiar atât de rău. Spărtura a fost bătută în scânduri, iar acum mai trebuie doar curăţate urmele de fum. În timp ce zidarii repară pereţii, servitorii fac curat înăuntru.

— Mă întreb, Sterns, dacă servitorii de-acolo sunt demni de încredere.

Valetul se îndreptă cât era de lung, înainte de a răspunde:

— Mi'lady, toţi oamenii mei sunt vrednici de încredere. Îi sunt loiali stăpânului lor.

— Eşti sigur?

Sterns făcu un pas spre ea.

— Da' de ce vă interesează atât de...

— Peste câteva zile vor veni doi vizitatori, Sterns, dar nimeni nu va avea voie să spună că se află aici. Personalul trebuie să-şi ţină gura.

— Mie marchizul nu mi-a spus de nici un musafir, replică Sterns, uşor lezat.

Jade se repezi pe lângă el şi deschise ușa.