Seria ,,Destin sau coincidență" - Predestinați vol.1

Capitolul 13

Capitolul 13
Manhattan

Allison

Răceala din vocea lui îmi transmite nesiguranță. Am știut din prima clipă, că fiecare alegere greșită nu va rămâne nepedepsită. Mă ascund sub masca fricii, așteptând salvarea. Fără urmă de reținere, inima mea la ales pe Luc.
A văzut înaintea mea în el, prințul pe cal alb, pe care orice fată îl visează în copilărie.
Dar ceva se întâmplă.
Inima mă doare.
Vocea lui se pierde, auzindu-l cum mă strigă pentru ultima oară. Fără a mai sta pe gânduri deschid ușa, găsindu-l căzut.
— Nu poți muri, Luc Johson! Țip la el cu toată puterea din lume.
— Iubito, iartă-mă! Îmi șoptește slab, neînțelegând prima dată ce vrea a-mi spune.
Nu îl pot lăsa aici. Chiar dacă va afla despre Evelyn, nu îmi mai pasă. Mă las în genunchi cuprinzând cu ambele mâini toracele. Cum dracu' o să-l ridic când acesta cântărește cât un urs? Râd în sinea mea la comparația făcută, alta mai bună sincer nu am găsit.
— Luc va trebui să mă ajuți și tu. La trei ne ridicăm. Unu, doi, trei. Hopa sus!
Pășim înăuntrul apartamentului meu, fiind orbiți de lumina produsă de corpul de iluminat.
Îl așez pe canapea, dezbrăcându-l mai întâi de haină. Parfumul lui îmi inundă nările, redescoperind aceeași aromă ce m-a abătut atâția ani. A trebuit să-l caut prin toate parfumeriilor, dar mereu mi se spunea că nu se mai găsește în stoc. Din câte am citit este o ediție limitată, care se fabrică o dată pe an.
După aceea noapte pe întreg corpul mi-a persistat parfumul lui, ce m-a amețit cu aroma lui îmbătătoare. A devenit ca un drog tatuat pe pielea mea.
Plânsetul micuței mele mă face să renunț la amintirile, ce le-am ținut ascunse, știind cât de rău mi-au făcut.
Mă ridic de lângă el, nu înainte ca să-i sărut fruntea.
Asta am simțit să fac.
Camera lui Eve este aceeași în care dorm și eu. În nicio noaptea n-am dormit nedespărțite. Lumina produsă de lampa de veghe sub forma unei broscuțe, mă conduce direct la ea. Sigur a visat urât. Noaptea când doarme cu capul pe pieptul meu are un somn atât de profund, că uneori mă trezesc speriată și mă uit la ea dacă mai respiră. Somnul de după-amiază nu mă găsește întotdeauna lângă ea, mai ales că trebuie să mă ocup de curățenie și mâncare, mai ales de când am renunțat la jobul meu.
— S-a trezit, fetița mamei? Shh... Nu plânge, puiule! Mami e lângă tine!
— Ma-ma, ma-ma!
— Ai visat urât?
Eve dă din cap, același gest văzându-l făcut și de tatăl ei. Că veni vorba de el, cred că va trebui să-i explic fiicei mele, înainte de a da ochii cu el. Mai mult ca sigur nu va înțelege multe, dar vorbind cu ea îmi iau și eu o piatră de pe inimă.
— Eve? Vrei să-ți spună mami o poveste?
— Da-da-da! Aceasta dă fericită din palme, zâmbetul ei umplându-mi sufletul de bucurie.
Mă așez lângă ea în pat, uitând că Luc se află în camera de vizavi. Mai verific odată dacă doarme, să fiu sigură. M-a luat pe nepregătite vizita lui. Încă nu îmi dau seama cu m-a găsit. Nimeni nu a știut unde suntem. Nici măcar Chris sau restul familiei mele. Când spun nimeni, chiar nimeni.
— Evelyn, știu că acum nu vei înțelege atât de mult ceea ce îți voi spune, dar îți promit că atunci când vei avea capacitatea de a distinge ceea ce vreau să-ți vorbesc îți voi povesti încă o dată.
Nu demult trăia o fată care își dorise toată viața ei să fie iubită și să iubească la rândul ei. Într-o zi această tânără nu și-a ascultat inima și a călcat strâmb, alegând să creadă în oameni pe care la aceea vreme îi credea prieteni. S-au dus într-un loc în care distracția era la ordinea zilei, un lucru neobișnuit pentru aceea fată. Acolo a cunoscut un băiat, care i-a îndeplinit marea ei dorință, aceea de a fi mamă. Anii au trecut și cei doi s-au regăsit.
Uneori ajungi de unde ai plecat, fiindcă acolo e locul tău.
Inima ei nu l-a uitat, dar cu fiecare minut ce a trecut de când se priveau, aceasta a văzut în el nu doar trecutul ei, ci un necunoscut. Acesta se schimbase la chip, dar și la suflet. Nu o mai recunoștea. L-a înțeles, mai ales când și-a deschis sufletul în fața ei. Dar tânăra nu a avut curaj să-i spună că el este băiatul care i-a furat totul, dar i-a dăruit înzecit totul.
Ambii erau părinții unei minunate fetițe.
Oare minunea ce se născuse după aceea noapte îi va uni mai mult?
— Tata! Tata!
Lacrimile îmi cad pe chipul umbrit de durere, recunoscându-mi greșeala. Nu trebuie să despart un părinte de copilul ei. Ar fi trebuit să-i spun adevărul din prima zi când l-am revăzut.
Bufnitura auzită din camera de vizavi nu mă lasă indiferentă. O iau pe Evelyn în brațele mele, neputând să o las singură în dormitor.
Zgomotul produs de papuci mei îl face să reactiveze. Privirile noastre se întâlnesc. După trei ani suntem pentru prima dată toți trei în aceeași încăpere.