HADES

PROLOG

Undeva, în viitorul apropiat

Karlie

Eram beată înainte de miezul nopții, în ziua în care câștigasem dreptul de a ieși la petreceri. Adică o mai făcusem, participasem la petreceri, însă întotdeauna însoțită de bodyguard, șofer, frate și antenele tatei. Problema e că aveam o varietate de motive pentru care să nu fiu băută și le-aș enumera pe toate, dacă aș putea ține un deget ferm în aer.

Problema celui mai prost moment din istoria vieții lui Karlie, coincidea cu cel al tăierii tortului la petrecerea de majorat a amicei mele, Nadia. Era ciudat să apar acolo ușor abțiguită, când mai toți cei prezenți erau amețiți?

De ce? Era o onoare.
Eram Karlie Kind, prietenul de încredere, direct, devotat și care întotdeauna rezolva problemele când cineva avea nevoie de ajutor. În regulă. Era puțin jenant. Și prin puțin jenant, mă refer la o umilință zdrobitoare de suflet.

Casa prietenei mele, pe care am întâlnit-o la cursurile de karate, era situată în centrul orașului, de dimensiuni modeste, dar plăcut și minuţios aranjată. Nu mă deranjase niciodată și nu mi se păruse ciudat că aici chiar s-ar putea ca pereții subțiri ai casei să aibă urechi, dar despre vorbesc eu, dacă până și impresionanta casă a părinților mei avea..

Okay, okay, nu arhitectura și proiecția erau de vină, doar locatarii ei, cu care astă-seară dusesem o altă luptă spre independență și pe care o câștigasem. Războiul însă nu era nici pe departe încheiat.

Era o nebunie să mă gândesc că fata cu care învinsesem coșmarul luptelor corp la corp, prin participarea la cursuri de karate, care m-a lăsat să-i tai bretonul, absentând câteva zile bune de la școală, în urma rezultatului mai mult decât inestetic, împlinea acum optsprezece ani.

Era și mai nebunesc să mă retrag în camera ei și să mă fi gândit că aș putea să plec acasă fără a o mânji cu tortul ei diplomat pe trei etaje, în stil prințesă și cu prea mult roz ( bleah!). Suficient și ascuns motiv s-o murdăresc și să-l fac pe tata mândru de mine. Încercând să îmi revin, am pășit înainte și înapoi în cameră, oprindu-mă la fereastră.

M-am aplecat peste pervaz, înclinându-mi fața spre cerul înstelat de vară. Am deschis gura să trag adânc aer în piept și când s-o fac, am simțit o căldură inexplicabilă în corp. Am pășit în dreptul ferestrei și am constatat șocată că pielea mi se înroșise.

O erupție ușoară pornea pe gâtul meu dezgolit. Cum mama naibii am reușit să am o reacție cutanată de la un singur cocktail? Și cum de-am concluzionat că eram băută? O bătaie în ușă m-a scos din transă.

— Karlie? a strigat de partea cealaltă Barbara, verișoara mai mare a sărbătoritei.

— Tortul va sosi în câteva minute. Ce îți ia așa mult, Nadia întreabă? adaugă ea întărind ultima parte, ceea ce nu mă surprindea; având în vedere că Nadia rămăsese de-a lungul anilor singura mea prietenă și prin faptul că spunea lucrurilor pe nume.

Ei bine, Barbara, arăt ca un cheetos, atât în culori, cât și la ten.

— Recepționat, voi fi acolo în cinci minute.

Am auzit călcâiele Barbarei îndepărtându-se și am aruncat o privire în jurul camerei. Trăgând mai mult mental de degetele mele amorțite, am scotocit prin sertarele noptierelor Nadiei, în căutare de antihistaminice, unguente, fonduri de ten. Nadia era o fată pregătită, fie că era vorba de o erupție cutanată, o căldură inexplicabilă, un ștramp rupt, un război mondial sau o pandemie neașteptată.

— Bingo, am zis culegând un tub de unguent calmant și mi-am întins loțiunea pe pielea mea roșiatică, mulțumită în sinele meu abțiguit, când ușa s-a deschis brusc.