HADES

Capitolul 14

Hades

În ciuda nevoii mele de a uita, cuvintele lui Axel ricoșează în capul meu, în timp ce roşcata minunată şi curbată efectuează o uşoară trecere între măcinarea şi urcarea pe picior. Când mâna mea alunecă în jurul taliei ei, faţa i se luminează de bucurie, în timp ce curajul i se intensifică. Scurg sticla de whiskey Balvenie în paharul meu.

— Vrei să umpli paharul şi să dansezi cu mine? îmi şopteşte roşcata la ureche, genele ei lungi şi false promițând orice îmi doresc.

Mâna mea liberă alunecă în părul ei supărată. Intensific strângerea pentru a-i atrage atenţia, iar ea se opreşte din mişcare, un gâfâit moale ieşindu-i de pe buze.

— Nu ai nicio idee de câte ori am fost aici, în acest club şi am sperat că mă vei invita în salonul tău VIP. Adică e o onoare să fiu chiar pe palierul şefului.

— Atunci nu mai vorbi..

Gura i se deschide, apoi clipeşte:

— Eu ce?

— Chiar vrei să repet?

Gura i se închide şi clatină din cap. Ochii ei largi, din ce în ce mai entuziasmaţi alunecă pe faţa mea, până la maxilarul aproape încleştat, apoi la paharul din mâna mea şi înapoi la faţa mea. E o clientă a clubului, iar acest club pe care îl deţin în Boston se adresează clientelei mai îndrăzneţe pentru înclinaţii întunecate. Mă uit la roşcată şi mă întreb dacă Axel a ales-o pentru că crede că acesta mi-e tiparul feminin preferat. În timp ce, inutil mă gândesc la această chestiune, ea se leagănă mai aproape, un zâmbet dornic curbându-i buzele de culoarea vişinie. După ce a explorat pentru o vrajă scurtă, ea îmi alunecă o mână peste ceafă, iar cu cealaltă întinzându-se după paharul de şampanie Dom Perignon, pe care îl soarbe cu o lăcomie aproape comică. Macină destul de tare pe coapsa mea să-i simt osul pubian. Sub rochia de cocktail portocaliu ars, sfârcurile i se întăresc vizibil. Fac un efort pentru a-i aduna atributele:

Sâni luxurianţi. Fund bombat. Gură futabilă, dacă este vopsită într-o culoare cruntă. Îmi aplec capul şi-i inspir parfumul, în timp ce aştept ca toate acestea să se unească plăcut şi să-şi croiască drum spre penisul meu, erect acum câteva zeci de minute. Nimic. Interes zero. Scânteia există, dar e jalnică..nu este o situaţie de neimaginat pentru mine, dar este deranjantă, dat fiind că nu am făcut din abstinenţă o alegere involuntară, iar regulatul ar putea fi un bun şi puternic factor eliberator de stres, mai ales că în urmă cu o oră eram turbat de dorinţă.

Mârâitul meu este suficient de puternic pentru a atrage o privire îngrijorată de la roşcată, chiar dacă ea explorează mai mult din trupul meu, decât i-am permis. Privirea ei pâlpâie spre mine, o parte a buzei prinsă între dinţi. Încercările ei sunt puţin prea evidente. Sau penisul meu şi-a dat demisia din funcţie, fără să se deranjeze să mă anunţe. Ea revine în explorarea corpului meu superior. E timpul ca ea să plece. Îmi ţine mâna dreaptă şi îmi examinează încheietura cu un amestec de curiozitate şi emoţie înfiorătoare. O secundă mai târziu, încearcă să o ridice la buzele ei tremurânde. Îmi trag mâna înainte ca gura ei să intre în contact cu încheietura mâinii mele.

Rana mea e încă crustată, iar acea parte din mine se simte lipsită de viaţă. Am o dorinţă vie de a rupe crustele, doar pentru a simţi ceva durere, doar pentru             a-mi aminti de ce nu ar trebui să iau în seamă niciun lucru întâmplat astă-seară.

— Este timpul să pleci.

Dezamăgirea acută îi îneacă trăsăturile.

— Sunt foarte deschisă. Orice vrei, spune doar şi este al tău.