HADES

Capitolul 10

Karlie

Suspansul mă omora. Am navigat pe coridorul lung pe călcâiele mele afurisite, uitându-mă în stânga şi-n dreapta mea şi mulțumind zeilor că Josephine se prindea greu şi uita repede. Dar trebuia să mă calmez cumva.

Mama scria cărţi de dragoste, pentru a scăpa de energia zumzetului de sub pielea ei. Şi totuși n-a fost suficient s-o ţină departe de tata Ruthless. Iar eu? Urmam o facultate cu profil economic şi o găseam interesantă, dar n-o mai aveam acum.

Voiam să stric ceva pentru a mă face să mă simt mai bine, chiar dacă acel ceva eram eu însămi? Începusem să mă răzgândesc, în ciuda determinării mele, când ușile liftului privat al etajului lui Hades s-au deschis. O adiere rece de aer mi-a mângâiat brațele goale pe când am coborât din ascensorul privat. Mi-am aruncat privirea asupra biroului unde Hades cu numai câteva minute în urmă călărea acea femeie model, dar nici urmă de ei. Au plecat? Am clipit și m-am uitat în jur:

— Hades?

Am ieșit din birou, căutându-l. Duplexul lui era masiv, cu holul lung, multe uși și un alt hol care ducea spre un alt palier. L-am văzut pe omul de curățenie pe holul de la intrare, vorbind cu un alt om de la întreținere, cu numele companiei pe hainele lor  albastre de lucru.Se îndreptau spre biroul cu pricina.

Simțindu-mă ca un hoț, am mers pe vârful picioarelor înainte ca bărbații să mă vadă.
Am străbătut palierul, până am ajuns la o pereche de uși mari, duble.  Mi-am apăsat palma de ele, fără să vreau să intru, dar urând să plec ca o lașă. Era terifiant? Tocmai ce îl surprinsesem făcând sex.

— Hades?

Niciun răspuns.

— Vreau să vorbim.

Mi-a trecut prin minte că nu era acolo, sau poate ca l-am enervat totuși cu intruziunea mea. Poate că n-ar fi trebuit să apari ca nuca în perete.. Deschizând ușile, am rătăcit prin cameră. Era superb concepută, cu pardoseli albe și pereți acoperiți de artă pură.                         Am observat o altă ușă și am mers spre ea. Eram pe punctul de a ciocăni, când am auzit ceva. Un zgomot.                O bătaie. O altfel de bătaie, nimic asemănător cu ceea ce se întâmplase în biroul lui. Poate un cap bătând în pereți? Apăsându-mi fruntea de ușă, am închis ochii, ținându-mi respirația.

— Nu ar fi trebuit să vin aici mai devreme, am încercat eu.

Bineînțeles că era o minciună. Niciun răspuns.

— Poți ieși puțin să vorbim?

Zgomotul s-a oprit și o secundă mai târziu, a vorbit:

— Pleacă.

— Nu vreau să plec așa.

Mi-am strâns degetele de ușă.

— Josephine și angajații tăi sunt pe punctul de a veni aici și ..

— Pleacă! și-a ridicat el vocea.

Făcând un pas înapoi, m-am uitat la ușile deschise.

Nu-l auzisem până acum ridicând vocea la cineva. Din instinct am făcut câțiva pași înapoi, exact când el a împins ușa băii, arătând ca însuși diavolul.
Ochii îi erau întunecați și duri, făcându-mi coloana vertebrală să se răcească. Dacă m-aş fi gândit că l-am surprins trăgându-i-o alteia, va scădea impactul lui asupra mea, m-am înşelat amarnic.

Ochii lui întunecaţi, arătau ca niște pietre de iarnă, buzele umflate şi pline, iar părul lui întunecat, o mizerie perfectă. Totul la el era masculin, ascuţit şi musculos. Avea buza spartă, iar sângele îi țâșnea din ea. Din moment ce acum câteva minute, era normal ca înfățișare, am dedus că singur își făcuse una ca asta.S-a lovit singur? A înaintat spre mine, rapid și eficient. M-am împiedicat, aproape căzând în încercarea de a scăpa de el.