HADES

Capitolul 3

IAN

Locuinţa temporară a barmanului nu era altceva decât o dărăpănătură în camera din spate a unei societăţi ilegale de poker. Judecând după exteriorul clădirii cu un etaj în descompunere, el dormea probabil într-un pătuţ făcut doar din gunoi, păr pubian şi boli cu transmitere sexuală. Mai degrabă decât să-mi anunţ sosirea cu o lovitură în uşă, am dat cu piciorul în ea, năvălind înauntru. Două mese rotunde pline de bărbaţi cu pete de ulei pe faţă s-au holbat la mine.

— Greg Uper, am mormăit.

Nu au fost necesare alte cuvinte. În cameră se auzi tăcerea. Apropiindu-mă de ei, am zis:

— Voi întreba din nou, unde este Greg Uper?

De data asta, bărbaţii s-au mişcat pe scaunele lor, lăsând cărţile pe masă, nesiguri despre următoarea mea mișcare.

— A doua uşă din dreapta, după ce urci scările, a rostit unul din ei, iar ceilalți l-au aprobat în tăcere.

— Inutil să spun că nu m-aţi văzut pe aici, am zis, pe când am scăpat un teanc de bacnote de o sută de dolari, în timp ce bărbaţii se repezeau la podea, luptându-se pentru bani.

Când am ajuns la uşa pe care o căutam, am luat câteva respiraţii scurte pentru a mă linişti. Acum uşa barmanului mă batjocorea. Am împins uşa. Era în cameră, purtând o conversaţie telefonică intensă, stând în faţa unei ferestre mici, murdare, cu spatele la mine.

— Crezi că n-am încercat? Pur şi simplu nu am putut face nicio rezervare şi nu pot înţelege..

Am apucat telefonul din spatele lui şi am închis apelul, aruncând dispozitivul pe podea. Cu gura deschisă şi-a ridicat privirea, bâlbâind un:

— Fuck..

L-am ridicat şi l-am împins înspre un birou de lemn.

— E timpul pentru o mică discuţie, Greg.

— Uite..eu..chiar nu..am vrut altfel de probleme. Nici măcar nu ştiam că..fata ta era la petrecere. Eu doar am ieşit câteva minute şi..

— Ceea ce ştiu este că ai fost mituit să ieşi zece minute afară, timp în care un bărbat necunoscut mi-a drogat fata.

El a strâns marginile scaunului din spatele lui.             M-am întins, apucând pistolul pe care l-am observat ascuns în spatele blugilor lui şi i-am împins ţeava de frunte.

— Acum vei asculta cu atenţie şi vei urma toate instrucțiunile mele şi-ţi voi cruţa viaţa nenorocită.                  Te abaţi de la traseu şi mă voi asigura că te vei trânti  într-o semiremorcă de zece tone şi că voi alimenta tot ce a mai rămas din tine către hiene. Mă urmăreşti până acum? Vei merge la aeroport şi-ţi vei urca fundul în avion, fără niciun bagaj, către Australia, căci acolo vreau să fii, cel puţin până când Galactica va oferi zboruri către Marte, unde aş fi foarte fericit să te trimit. Dacă nu urci în avion în patru ore, voi dezlănţui câinii cu trei capete asupra ta și în cazul în care ţi-a scăpat informaţia către creierul tău de mărimea unei păsări, vorbim de Hades. Mă voi asigura că vei experimenta cea mai dureroasă moarte cunoscută de om. Spune-mi că ai înţeles.

I-am apăsat mai tare pistolul de tâmplă, el închizând ochii, picurând sudoare.

— Am înţeles.

— Uite biletul de avion.

— Eu..nu..

— Aceasta nu este o conversaţie, mi-am ridicat eu mâna liberă.

— Mă simt neobişnuit de caritabil să nu-ţi suflu creierul, mai ales pentru că sângele o face pe soţia mea să se simtă agitată.

A dat din cap înghițind.