HADES

Capitolul 12

Karlie

Hades s-a întors să se uite la mine. Îl puteam vedea încruntându-se, de parcă aş fi făcut parte dintr-o instituție mintală. Sărută-mă, ticălosule. Revendică-mă. Arată-i că sunt mai mult decât un mijloc prin care scapi de acuzaţiile CIA-ului. În loc să-mi exprim vocile întunecate, erotice şi jalnice, am coborât de pe insula bucătăriei şi mi-am aranjat rochia. Privirea lui Kevin se îndreaptă spre Hades.

—Te tratează cum trebuie, sora mea mai mică? a întrebat el, fără să-şi ia privirea de la Hades.

Mi-am dat ochii peste cap, în timp ce mi-am înfăşurat rochia în jurul meu.

— De-asta am eu grijă. Bine ai venit în secolul douăzeci şi unu, frate mai mare, i-am răspuns la aluzia că el fusese primul scos din burta mamei.

— Nu a fost un da, a subliniat Kevin.

— Mă tratează bine, aproape c-am oftat eu..

Uşa s-a deschis din nou şi stomacul mi-a picat, când am recunoscut o parte din bodyguarzii de la intrare. Pentru o clipă, am rămas nesigură de ce să fac.

— Oh, nu, a şoptit Joshua din prag. Va ieşi urât.

Kevin s-a apropiat de mine şi Hades a trecut în faţa mea. Amândoi se priveau unul pe altul ca doi prădători, pe cale să se sfâșie.

Chipul lui Kevin era inundat de furie, în timp ce-l privea pe Hades. Pulsul mi-a accelerat, iar gura mi s-a uscat. M-am clătinat, neștiind cum să previn baia de sânge. Joshua s-a repezit la Hades şi când m-am apropiat de Kevin, el își ridicase deja arma şi o îndrepta direct către Hades. Hades m-a tras în spatele lui. Indiferenţa îi sclipea în ochi. I-am căutat privirea în timp ce privea în faţă, dar n-am reuşit să mai citesc ceva în ea.
Era cu totul indiferent cu privire la faptul că cineva tocmai avea îndreptată o armă împotriva lui.

— Mută-ţi mâinile de pe ea, am zis, a mârâit Kevin, urmărindu-i braţul lui Hades în jurul meu.

Hades clătină din cap, iar atenţia îi reveni pe paznici şi pe Joshua.

— Hades, las-o pe Karlie să meargă cu Kevin.               E cel mai bine așa, a încercat pașnic Joshua.

Ochii lui Hades clipiră:

— Ai făcut ceea ce ai vrut, Joshua. Dar ce vreau eu? La asta te-ai gândit?

Mi-am lăsat mâna în jos, inima mişcându-se la dimensiunea unei mingi mici, în timp ce cuvintele mi se scufundau. Ce voia? Mă dorea alături de el? Eram ridicolă. Și totuși, ar putea funcţiona asta vreodată?

— Nu am absolut nicio intenţie de a negocia cu vreunul dintre voi, a zis Hades, iar cuvintele lui picurau dispreţ, ca şi expresia. În ochii lui nu era niciun semn de apropiere pentru Joshua, angajat probabil de ani buni.

—  Hades.., a încercat Joshua.

— Singurul motiv pentru care nu închei acest lucru chiar acum, este că spre deosebire de voi, ascult rațiunea. Tu şi el nu meritaţi riscul.

Kevin îi aruncă un zâmbet răsucit.

— Frumos discurs.

Din inerţie, am strâns bicepsul lui Kevin, îngrijorată de provocarea lui, dar Hades i-a întors aceeaşi cantitate de condoscendenţă.

— Veţi rămâne împreună o jumătate de oră, apoi paznicii au ordinul clar să evacueze oaspeţii neinvitaţi, a zis Hades cuprinzându-l cu privirea pe Kevin, iar cuvintele lui m-au iritat la culme.

Mă trata ca pe unul din angajaţii săi. El s-a îndepărtat, fără vreun alt cuvânt şi eu am făcut un semn către Kevin şi am ieşit pe hol după Hades.