More than that

2. Neascultatoare

Eu lucrez la o agenție iar rolul meu este practic să citesc manuscrise și să transmit mai departe rapoarte, comentarii despre el. Dacă merită sau nu să fie publicat. Nu e mare scofala, mai ales pentru că îmi place enorm să citesc. Asta când nu merg prin cluburi cu prietena mea cea mai bună, Zara și cu Daniel, la fel, prieten de suflet.
Aveam momente in care eram nebunatică și momente in care voiam să fiu singura. Iar ei doi înțelegeau mereu.

Azi era vineri. Eram la un pas depărtare de weekend iar Zara avea deja planuri pentru noi.
Mai aveam de citit jumătate de manuscris și de terminat raportul așa că mi-am făcut rapid un toast cu avocado, specialitatea mea, după care plănuiam să ies in curtea din spate. Era o zi superba, soarele strălucea, era cald, apa din piscina părea perfecta...însă trebuia să îmi termin treaba mai întâi.

Știam că sunt singura acasă, mă rog, dacă excludem paza și portarul. Mama era la lucru, spre surprinderea tuturor, mama chiar muncea. Sau mă rog...avea un salon de coafură, făcuți din banii lui Sergio bineînțeles. Dar ei părea să ii placă enorm să meargă acolo zilnic. Așa ca...mie îmi convenea.

- La naiba, telefonul...
Îl uitasem in cameră. Iau rapid o gură din sandwich-ul meu delicios apoi mă grăbesc după telefon. Ca tot omul din ziua de azi, nu puteam trai fără telefon. Intru in cameră și îl găsesc pe noptieră după care pornesc înapoi spre bucătărie pentru a-mi lua restul catrafuselor și a mă instala lângă piscină.

Însă pe drum aproape dau peste Sergio. Ieșea din biroul său a cărui ușa stătea mereu închisă. Exact ca in filmele dubioase cu mafie jur.

Arăta impecabil ca de obicei, intr-un costum negru cu vișiniu, cu primii nasturi de la cămașa descheiați iar parul și barba prefect aranjate. Cum să pot să îl consider tata vitreg, pe bune...

- Scuze!
Spun agitată, oprindu-mă la exact câțiva cm de el. Ii puteam simți parfumul puternic...

- Aylin...

- Credeam că sunt singură.

- Am venit doar să iau ceva.

- Pentru afacerile tale ne-

- Am să te opresc aici. Nu am chef de o scenă azi.
Râd slab și trec pe lângă el însă mă urmează. Îmi plăcea maxim să îl enervez.

- Scuza-mă, Marquina. Nu intenționam să te enervez.
Mă opresc in dreptul mesei și îmi iau laptopul, manuscrisul urmând să-mi iau și mâncarea însă el mi-o ia înainte.

- Mm, foarte bun. Tu l-ai făcut?

- E așa șocant?
Aproape mă înec cu propria saliva când îl văd cum mesteca iar o bucățică de avocado aproape ii cade pe barba. Mă abțin să nu o iau însă îl văd zâmbind pe sub mustață ca un hoț după care se șterge și redevine serios. Bipolar much?

- Am nevoie să fi acasă diseară.

- Și eu am nevoie să mă lăsați in pace.
Ii întorc spatele in sfârșit și ies afară. Intru instant intr-o stare bună când razele soarelui se izbesc de chipul meu. Îmi pun apoi lucrurile pe măsuța de lângă șezlong însă tot nu scap de el. E lângă mine.

- Poți să nu mă mai urmărești?

- E casa mea.
Tonul lui devenise mult mai serios și mai pătrunzător.

- Repet, Aylin...vreau să fi acasă diseară. Am niște musafiri. Iar tu faci o impresie bună mereu.

- Mă îndoiesc, Marquina...cred că va trebui să te mulțumești cu mama.

- Nu te-am întrebat dacă vrei, Aylin.
Asta fiind spus, mi-a întors spatele și a plecat. Cred că e evident că nu voi veni acasă in seara asta. Sau poate mă îmbăt iar apoi vin acasă.

*

Mi-am terminat rapid treaba, am trimis raportul și am fost liberă. Zara parcă îmi citise gândurile, m-a sunat exact când am terminat. In același timp in care mama a revenit acasă și a început să mă strige ca o descreierată. Așa ca i-am răspuns Zarei iar pe mama am ignorat-o.

- Ești mentalist?

- De ceeee? Ai terminat?

- Exact acum!

- Perfect. Spune-mi te rog că vi diseara cu noi la ziua lui Adam. Nu vreau să fiu singură.

- Nu știu ce să zic...Sergio a zis că avem ceva musafiri...

- Și? Doar nu vrei să ii faci pe plac?

- Normal că nu.
Izbucnesc in râs și o asigur că voi fi acolo. Adam era din gasca noastră deci trebuia să fiu acolo. Sigur va fi și Daniel acolo așa că...bring on the fun.