More than that

8.

Am lăsat-o pe Zara acasă pentru că îmi trecuse beția, eram mai fresh ca niciodată.
Mi-am parcat mașina in cel mai silențios mod posibil după care am intrat, noroc că purtam teniși altfel riscam să mă fac auzită. Ăștia doi ai mei aveau un auz tare fin.

Fără să mă gândesc că unul dintre ei ar putea să bântuie prin casă, am mers frumos la bucatarie unde mi-am pus apa intr-un pahar uriaș, simteam nevoia să beau o tona de apa, ca la beție. Când să ies se aprinde becul și aproape fac infarct.
Normal că era el.
Mi-a tresărit inima când am văzut cum își tine pistolul in mâna. Părea...nervos. Dar nu nervos cum îl mai văzusem, nervos in cel mai rău mod posibil. Am știut din privirea lui că nu era momentul să mă pun cu el.

- Scuza-mă dacă te-am trezit.
Încerc și eu să fiu de treabă, decât de obicei când primul lucru care iese din gura mea e mereu o jignire.
Sincer, îmi era puțin teama de el in acel moment...
Părea și obosit dar și îngrijorat și sătul de...ceva. Purta aceeași cămașă cu care plecase însă ii era desfăcută la jumătate din nasturi iar cravata la fel, atârna desfăcută. Puteam să ii observ abdomenul, mă rog o părticică din el și tatuajele...

- Nu dormeam... .
Și începe să vină spre mine, periculos de aproape. Mă întreb dacă e beat însă părea doar epuizat, de obicei recunoșteam când cineva era beat.
Mi se ridicase parul pe mine de la cum ținea pistolul ăla in mâna, zici că era ceva foarte inofensiv.

- Sergio...
Mă bat cu fundul de insula din bucătărie și înghit in sec, acum era la doar câțiva cm de mine.

- Cum a fost vizita la Daniel?
Deci mă privea atât de intens încât îmi era greu să scot vreun cuvânt efectiv... . Mă simțeam ca la un interogatoriu.

- A fost ok.

- Te-ai culcat cu el?
Ok dar ce-s cu întrebările astea?
Îmi ia o șuvița de păr intre degete, apoi mă prinde de talie și mă lipește de el. Îmi inspira mirosul iar inima mea o ia deja la goană.

- Pot să simt că te-ai culcat cu el.

- Serios? Atât ești de expert?
Nu m-am putut abține să nu fiu puțin ironică.

- Nah...sunt bărbat și știu.
Jur că eram speriata și excitată in același timp, mai ales la cât de delicat mă ținea cu brațul.
Zici că era un film cu mafia iar el arăta atât de bine...chiar și așa dezordonat și obosit cu parul in toate direcțiile...
Încerc să îmi îngrop dorințele interzise și să par foarte rațională...dar înăuntrul meu, îmi doream ca el sa-și dea seama cât de mult îl voiam in momentele alea.

- Sergio, pune jos pistolul ăla...te rog. Înainte să faci ceva-

- Aylin...crezi că te-aș răni? Vreodată?

- Trebuie să-mi dai drumul...
Îmi pun mâna peste a lui și o dau ușor la o parte însă puteam vedea in ochii lui că nu e de acord. Totuși, nu se opune, își trage mâna iar cu cealaltă, ridică pistolul iar cartușul cade in palma mea. E rece, mă iau fiorii și nu înțeleg nimic din ce se întâmplă dar îmi dau seama că problema care îl măcina e probabil destul de gravă.

Încerc să mă strecor pe lângă el și să urc in camera mea, deși știam că poate intr-un fel nu trebuia să îl las singur însă nu voiam să mă implic in ceva care nu mă privea. Chiar dacă el probabil voia.
Când m-am îndepărtat destul de el am auzit că a spart ceva de nervi însă nu m-am întors, mi-am continuat drumul către camera.

Stăteam pe pat și mă uitam in gol...cum am ajuns in situația asta de a pune ochii pe iubitul mamei. Trebuia să-mi iau gândul de la el, însă cum?
Îl vedeam prin casă in fiecare zi...

La naiba.