More than that

3. Sfidare

Reușisem să plec din casă neobservată cam pe la ora 8. Dacă pot spune neobservata...de mama și de Sergio dar observată de paznici...era cam egal cu 0.
Sunt convinsă că decizia mea de a le strica lor planurile o să se întoarcă împotriva mea, însă asta e. Nu îmi place să le fac pe plac. Îmi place in schimb să fiu rebelă să îmi fac de cap și să nu știe ei doi. Și înțeleg că e imposibil când Sergio practic deține orașul ăsta și altele însă când fac toate lucrurile astea, când beau cu prietenii mei și petrec, când nu fac neaparat ce spun ei doi...uit de tot. Uit că sunt copleșită zilnic de viața pe care o am.

Ajung destul de repede la prietena mea acasă și stau un minut afară pentru a-mi trage sufletul. Expir negativitatea și sunt întreruptă de soneria telefonului. 

Sergio.

Deja își dăduse seama că plecasem. Cât de rapid, se pare că planul meu nu funcționase atât de bine. Îi închid. Sunt sigură că voi regreta mai târziu.
Ca să mă lase in pace, îmi închid telefonul de tot.
O văd pe Zara fugind pe scări către mașina mea și zâmbesc instant. O iubeam mult prea mult pe ființa asta. Zara a fost prima persoană căruia i-a păsat cu adevărat de mine prima dată când am poposit in orașul ăsta. Prima mea confidentă. Apoi a venit și Daniel care e la fel de nebunatic ca noi ceea ce ne face să fim grupulețul perfect.

- Wasuuuuuup blondo!!!!
Modalitatea ei de a mă întâmpina mă uimea de fiecare dată.

- Zic să ne grăbim, roșcato! Sergio a aflat deja că lipsesc...

- Doar nu te așteptai să nu afle.
Zara râde amuzată și știu că are dreptate însă decid să o ignor. In schimb o imbratisez scurt după care pornesc către club. Să bem, zic.

Ca de obicei, muzica din club se auzea atât de tare încât deja îmi inundase creierul iar Zara înainta atât de repede prin mulțime încât abia țineam pasul cu ea.
Faptul că purtam niște sandale extra înalte nu prea mă ajuta...

- Zara, stai mai încet!

- Haideee, Daniel e chiar acolo!
Îl observ și eu pe nebunatic la o masă vip și brusc mă simt nerăbdătoare să beau cu el. Așa că picioarele mele încep să se miște mai repede.

- Aylinnnnnn, Zaraaaa!!!! In sfârșit, zeițelor!
Râdem amândouă către el in timp ce îl îmbrățișăm pe rând. Îmi fusese dor de el.

- Mi-a fost dor de tine, blondule!

- Și mie. Ai reușit să scapi de Marquina?

- Nu sunt așa sigură. Așa că hai să bem până putem.
Masa era plină de băutură așa că nu era o problemă.

Nu a durat mult până când să intram in starea de petrecere. Oficial eram beți toți 3.
Zara dansa in lumea ei in mijlocul mulțimii iar eu eram încă cu Daniel care mă alimenta cu băutură fără măcar să cer. Nu că m-aș supăra, îmi plăcea să fiu așa amorțită mai ales când știam că Sergio și mama probabil aveau spume la gură pentru faptul că nu m-am dus la cină.

- Mama ta o să te omoare.
Strigă Daniel către mine, in glumă bineînțeles.

- Nu știu dacă mama sau Sergio...sau amandoi!!

- Atunci să le dăm un motiv bun.
Spune înainte să scoată din buzunar un pliculeț cu praf alb. Mi s-a făcut pielea de găina știind deja că aia era heroină.
Daniel mă privește pentru aprobare și nu stau prea mult pe gânduri, dau din cap in semn de aprobare, mă întorc să o chem și pe Zara după care fac puțin loc pe masa unde Daniel pune praful și face 3 liniuțe perfecte. El trage primul, urmez eu apoi Zara. Instant parcă mă trezesc și încep sa râd către prietena mea care mă imbratiseaza după care îmi spune cât de mult mă iubește.
Asta nu se va sfârși bine...dar la naiba...o tinerețe am și nu am de gând să mi-o petrec ca un cățeluș in umbra mamei și a traficantului ei de arme.

*

Am pierdut noțiunea timpului, eram lângă Zara pe ringul de dans, ea îmi povestea ceva iar eu încercam să țin pasul cu ea, să procesez ce îmi spune. Se auzea o melodie pe fundal pe care creierul meu a recunoscut-o imediat iar corpul meu a început să se miște pe ritmul ei. Și de la o secundă la alta, Zara a împietrit in fata mea, m-a prins de mâna încercând să îmi atragă atenția dar nu pricepeam ce se întâmplă.

- Aylin!!

- Ce e??
Țip practic la ea, moment in care își revine parțial, trăgându-mă mai aproape astfel încât să văd ce vede și ea.

Sergio venea spre noi.

- La naiba!
Mă uit disperată către prietena mea apoi îl caut cu privirea pe Daniel dar nu era in raza mea vizuală.
Nu știu ce să fac exact, să fug, să stau, să-mi accept pedeapsa. Însă prea mult gândit îmi scurtează timpul de acțiune așa că mă trezesc cu el in fata ochilor. Ne despărțeau câțiva centimetri.

- Marquina.

Nu răspunde, doar mă privește iar privirea lui îmi ajunge până in măduva oaselor. E rece și...atractivă in același timp.
Vreau să-i spun Zarei că ne vedem mâine însă sunt luată pe sus de către Sergio și nu mai apuc să fac nimic. O văd pe prietena mea că râde și decid să nu ii fac viața atât de ușoară domnului Marquina. Încep să mă zbat și să urlu ca nebuna să mă lase jos, îl lovesc peste spate deoarece practic atârnam peste umărul lui.

- Lasă-mă jos, Marquina!!!
Degeaba. Eram pe teritoriul lui, nimănui nu ii păsa de mine, ba chiar se dădeau la o parte ca să aibă loc să treacă.
Mă simțeam practic mult prea expusă in fata lui, fizic. Rochia mea scurtă mai avea puțin și îmi ajungea in talie. La naiba.
Nu mai spun de stomacul meu care mai avea puțin și dădea afara și ce am mâncat acum o luna...mai eram și drogata iar asta nu era o combinație prea bună.

Nu ii ia mult să ajungă la mașina lui scumpă unde mă simt trântită pe scaunul din dreapta intr-o secundă după care îl văd așezându-se la volan, inspirând adânc. Apoi blochează ușile de parcă aș fi vreo sinucigașă care avea de gând să se arunce din mașină.

- Frumos spectacol, Aylin.