More than that

10.

Eram singurică azi, prietenii mei minunați fiind amandoi ocupati iar eu nu voiam să merg acasa încă.
Mă tot gândeam că va trebui să mă întorc la un moment dat însă nu aveam chef. I-am zis mamei de o mie de ori să nu se bage in afaceri cu Sergio pentru că nu-i atât de inteligentă iar acum a pățit-o. Sigur ii va scoate ochii jumate de an că i-a pierdut banii aia.
Și era vorba și despre o sumă destul de mare, nu m-aș mira să o pună să ii dea banii inapoi.

Am decis pe moment să îmi iau o cafea și să pierd vremea pe plaja. Era locul meu preferat, liniște, puțini oameni, soare, oceanul, calm... . Îmi plăcea locul asta, casa noastră...oricâte figuri făceam eu, aveam o viața bună aici. Alături de Sergio, însă simteam că lucrurile vor deveni nasoale, simteam că gelozia își făcea loc înăuntrul meu, simțeam că nu voi putea sta in preajma lui fără să arat că îl vreau, fără să mă controlez. Era impunător, ceea ce îl făcea și mai atrăgător.
Mi se părea că orice aveam să fac, să decid...totul avea să se năruie.

Prinsă in gânduri nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul. Era aproape seară, deci era vremea să mă întorc acasă. Fie ce o fi.
Pe drum mă gândisem că asta ar fi o seară perfectă in care prietena mea să apăra la mine și să mă oblige să mergem la vreo petrecere nebună. Azi nu m-aș plânge...aș merge tot învârtindu-mă ca un titirez.

Știu, sunt o regină a dramei.

Ajung la poarta, unul dintre baieti îmi deschide, eu încerc să trec însă el mă prinde delicat de mână.

- Rose-

- S-a întâmplat ceva?
Încep să mă panichez super repede.

- N-nu...e mai bine să mergi direct înăuntru. Te rog.

- Um...okay...
Asta era dubios, sincer. Crezând că îl voi asculta, el mi-a dat drumul, iar eu am mers către intrare. Și am intrat, deci chiar am făcut ce a zis. Sigur se petrecea ceva pe aici.

- Mama?

Nimic.
Îmi arunc geanta pe canapea și ies pe terasă, pe marginea piscinei iar când mă întorc in cealaltă parte mi se oprește inima.
Sergio...ținea pistolul la fruntea unui bărbat aflat in genunchi iar doi dintre oamenii care lucrau pentru el, îl țineau pe respectivul. Nici măcar nu apuc să respir sau să gândesc că Sergio ii da un pumn apoi apasă trăgaci si îl ucide chiar acolo in fața mea. Țip cu toată puterea mea iar in acel moment mintea mi se blochează, privirea mi se face neclara, mă uit speriata către Sergio care abia acum mă observase. Încerc să mă dau in spate, să fug însă mă împiedic de șezlong și cad pe podeaua de piatră rece. Mi se taie respirația, încerc să mă ridic însă când îmi ating capul văd sânge.
Ultimul lucrul pe care îl conștientizez e vocea mamei strigând-mă disperata după care totul e negru.

*

Deschid încet ochii și-mi simt inima bătând ca nebuna. Mă panichez amintindu-mi ce se petrecuse înainte și sar in capul oaselor iar primul lucru pe care îl văd e chipul lui Sergio la câțiva cm de mine. Ce naiba?
Nu ezit in a mă îndepărta de el însă nu mă lasă. Vine mai aproape încercând să mă liniștească.

- Ești in regulă...

- Eu da...însă tu ești cam dereglat! Pleacă...te rog.

- Îmi pare rău, Aylin...nu știam că-

- Că sunt acolo. Dar ce contează? Ai spus că nu vei aduce niciodată afacerile acasă.
Lacrimi mici încep să-mi curgă pe obraji iar el vine mai aproape și pune mâna peste a mea. Nu spune nimic, însă își cere scuze din priviri. Era atât de frumos încât mă pierdeam, apoi îmi aminteam ce a făcut.

- Le-am spus sa te țină la-

- Am făcut ce au spus însă...n-au zis că vei fi pe terasă omorând un om cu sânge rece.

- Nu e prima-

- E prima dată când te văd eu făcând asta!
Mă ia in brațe...atât de rapid încât nu pot reacționa. Pur și simplu mă topesc la pieptul sau. Vreau să mă opun însă nu pot, mă scufund mai tare și ii inspir parfumul.
Sunt vrăjită...