Cap.2: I hate everything

3.2K 84 1
                                    

Mergeam in pas alert pe strada, avand mainile in buzunarul hanoracului si privirea in pamant. Gluga ce o aveam pe cap imi acoperea intreaga podoaba capilara, lasand doar cateva suvite rebele sa-mi iasa inafara. Ochii imi erau rosii din cauza oboselii, sub ei avand o pereche nu prea frumoasa de cearcane.Nu prea voiam sa ma vad cu nimeni strain dar nu prea aveam de ales. In acea clipa mi-a venit o idee...

Atunci m-am oprit in loc. Nu ma voi duce. Putin ma intereseaza ca sta degeaba acolo. Pe deasupra nu am nici bani...pe el nu stiu daca il pot duce cu zaharelul ca pe Luke, deci imi irosesc timpul. Dar la naiba...parca tensiunea asta ma apasa pe piept, totusi cred ca intr-un final voi avea nevoie de tip. Am continuat sa merg atunci oftand zgomotos. Mie chiar nu imi placea sa depind de nimeni, mai ales de necunoscuti. M-am dus la bar sprijinindu-ma usor cu ajutorul cotului de marginea lui si asteptand sa vad daca vad pe cineva iesit din comun. La un moment dat am simtit o mana pe umarul meu si din instinct mi-am intors privirea spre persoana respectiva.

Cand m-am uitat mai bine am putut vedea ca in fata mea sta un baiat destul de inalt si bine facut cu parul brunet si ochii caprui purtand haine negre si avand un cercel in ureche. Cand m-a vazut un zambet i-a inflorit in coltul gurii insa i-a disparut repede revenind la figura lui serioasa.

-Tu esti Jessica?

-Blue! Il corectez printre dintii inclestati.

-Cam sensibila de fel.

-Poate daca mi-ai da o data ce am nevoie am scapa mai repede unul de altul.

-Mai intai banii.

-Nu am acum sa iti dau.

-Bine atunci, un motiv in plus sa ne mai vedem.

-Ce bucurie...

O data cu asta i-am smuls pachetul din mana si m-am intors cu spatele la el plecand in pas alergator de acolo. Deja ziua nu putea fii mai rea si arogantul de mai devreme a demonstrat ca se poate.

M-am dus direct in parc asezandu-ma pe banca de sub bradul unde obisnuiam sa stau si sa dorm uneori, doarece in general străzile imi erau casa.

Dupa o mica doza din sunstanta primita, puteam simti cum adrenalina imi curge prin vene

Imediat mergand in spatele casei lui Luke, ma indrept spre micul beci improvizat unde imi tin de obicei lucrurile. Punandu-mi masca ce avea atasata un modificator de voce, imi trag gluga pe cap si cu pistolul ascuns in buzunar ma indrept spre marketul din suburbiile orasului, care stiam ca nu beneficiaza de camere de supraveghere sau sistem de alarma.

-Haide, umple asta cu tot ce ai!

-Dar...

Atunci am scos pistolul indreptandu-l spre ea.

-Acum!

Atunci femeia care nu avea mai putin de 50 de ani a inceput sa-mi umple geanta cu cati bani putea. Cand mi-am dat seama ca sunt de ajuns am smuls geanta din mainile ei si am iesit pe usa magazinului si bagand pistolul la spate am inceput sa merg in pasi din ce in ce mai alerti pana ce am ajuns sa fug cat ma tineau picioarele, oprindu-ma doar in momentul cand am revenit la locul de unde imi luasem adineaori lucrurile. Atunci dandu-mi masca jos am indesat tot ce aveam in rucsacul prafuit si asigurandu-ma ca e totul bine inchis, mi-am verificat telefonul care incepuse sa vibreze.

''Imi vreau banii acum. Ne vedem in acelasi loc.''

Exact de el mai aveam nevoie. Partea buna e ca am banii acum si deja aveam directia spre locatia respectiva.

Am intrat in club putand deja simti mirosul de alcool si tutun ce imi invada simturile.M-am dus in acelasi loc cautandu-l cu privirea pe baiatul cu par brunet. La un moment dat am simtit o mana plasata pe spatele meu. Cand m-am intors am dat de acelasi baiat pe care l-am vazut astazi dar fiind imbracat cu un maieu alb lasandu-i la iveala tatuajele numeroase. Uitandu-ma la el puteam observa usor ca luciditatea lui nu mai era exact ca mai devreme, asa ca am scos banii din buzunar vrand sa se termine mai repede. In momentul in care am vrut sa plec mi-am prins incheietura, pe care o strangea puternic, ca sa fie sigur ca nu pot face vreo miscare.

Atunci, tragandu-ma inspre el, am facut o rotatie involuntara, ajungand fata in fata cu el, distanta dintre noi fiind milimetrica.

Intr-un final, dupa un scurt joc de schimb de priviri, am reusit sa il imping si sa ma extrag din acel loc.
O data ajunsa in afara localului, am inceput sa imi pun următoarele luni din viata la indoiala si daca merita sa ii vad fata in continuare si daca e bine sa continui sa depind de el.

IMPOSSIBLE (In Curs De Editare)Onde histórias criam vida. Descubra agora