"Don't let go
Don't run away love
You are mine now
We are the only one"
____________________________________
Nu, nu, nu! Asta nu e posibil! Nu se poate sa fie Zayn cel cu care trebuie sa imi impart celula. Nu se poate, nu accept asta! Mai bine as sta cu Michael care se da non-stop la mine decat cu el. Oare este vreo solutie sa fac ce am facut si celorlati? Prima oara cand va calca stramb sau se va lua de mine in vreun fel, voi uita ca am fost o data prieteni, sau macar ce am fost noi...
Toata ziua doar s-a plimbat prin celula, intrebandu-ma cum de am injus in partea de penitenciar unde stau si barbatii si de ce am catuse la maini. Eu doar am tacut, facandu-ma ca nu-l aud si concentrandu-ma pe gandurile mele.
-Degeaba te strofoci, prietene! Nu o sa vorbeasca! Imi ridic privirea spre gardianul care de cand am ajuns aici nu face decat sa ma enerveze.
-Ce? De ce?
-E nebuna! De cand o stiu nu vorbeste, rar poti scoate o vorba de la ea! Spune ranjind si eu doar imi las privirea in jos atunci cand realizez de fapt cum ma cred cei de aici...nebuna! Si a ajuns aici deoarece nu mai avem celule libere si tocmai ce si-a macelarit colega de celula in bataie...din nou!
-Poftim? Se uita Zayn la el destul de mirat.
-Baiete, nu degeaba toata lumea pe aici ii spune Hell. Spune si apoi pleaca nepasator.
Hell...iadul! Ei cred ca traiesc in iad, o data ce ma au in preajma...asta imi da intr-un fel satisfactie...sa stiu ca oamenii imi stiu de frica nu e neaparat ceva bun, dar asa stiu ca asa nimeni nu ma mai poate rani si asa imi da satisfactie.
El isi indreapta privirea spre mine inghitind in sec. Eu doar imi dau ochii peste cap asezandu-ma mai bine pe locul meu.
-De ce ai facut asta? Spune intr-un final oftand si eu imi ridic privirea spre el, nestiind la ce se referea. La acele fete...de ce ai facut ce ai facut? Eu doar imi las privirea in jos.
-Fiindca au spus ceva ce nu trebuia...
Spun incet, insa brunetul prinzand mesajul deoarece a continuat.
-Despre ce? Despre Luke, nu-i asa? Eu imi pastrez pozitia, fara sa spun nimic. Atunci se aseaza si el langa mine, eu doar jucandu-ma cu degetele. Uite, stiu ca ti-e greu! Nimanui nu i-ar fii usor, insa trebuie sa mergi mai departe si sa-ti continui viata. Nu poti ramane asa...pentru totdeauna. Spune si eu doar imi inclestez pumnii insangerati.
Ma ridic de acolo, fulgerandu-l cu privirea.
-E usor sa vorbiti...pentru toti este, dat pana nu te pui in locul persoanei respective nu ai de unde sa stii cum e. Am pierdut singura persoana care a tinut cu adevarat la mine...nu mai am nimic, pricepi? Ce motiv sa am sa trec mai departe? Spune! Hă? Iti zic eu! Pentru nimic!
Ma opresc tragand aer in piept si continuand.
-Ce ce crezi ca ma ajuta pe mine ca Jennifer si-a amintit ca mai sunt si alte persoane in jurul ei, sau ca Will si-a dat seama ca are o fiica? Cu ce? Iti raspund tot eu...cu nimic! Toti s-au bucurat de mine cat am avut bani si le puteam oferi protectie, dar cand am cazut si am cerut ajutorul, nimeni nu a venit sa mi-l ofere! Voi stiti sa judecati o persoana ca e nebuna si are probleme, insa nu stiti ce e cu adevarat in sufletul acelei persoane si probabil cat sufera.
Spun si simt cum lacrimile imi cad siroaie pe obraji. Pentru prima data nu imi este teama sa plang in fata cuiva si pentru prima data nu-mi voi mai ascunde emotiile.
El se uita la mine privindu-ma usor speriat si trist. De parca chiar i-ar pasa.
Tot ce fac e sa ma asez pe salteaua prafuita si strangandu-mi genunchii la piept, am incercat sa ma calmez, inspirand adanc si incercand sa-mi potolesc bataile accelerate ale inimii care mai avea putin si imi iesea din piept.
-Poate nu ai vazut asta, dar mai ai in jurul tau persoane care iti sunt aproape...nu numai Luke a fost cel caruia i-a pasat de tine.
Spune avand vocea usor răgușită si joasa. Vorbea de parca nu mai era de mult conectat cu aceasta lume. De parca i-ar fii fost teama sa spuna ceva gresit, dar acest lucru s-a intamplat acum mult timp si de mai multe ori decat as putea numara sau suporta.
Imi frec usor palmele ce ma usturau destul de tare, insa suportabil in comparatie cu durerea psihica si inghitind in sec, am prins curaj in voce si cu un ton mai aspru decat am intentionat sa vorbesc i-am raspuns afirmatiei ce o lasase in aer acum cateva minute.
-Stii ce?! Nici nu mai am puterea sa ma mai contrazic cu nimeni, in aceste circumstante, insa...sa spunem ca ai dreptate. Spune-mi te rog, o singura persoana, numele unei singure persoane care mai tine la mine, deoarece eu nu stiu vreuna si atunci cred ca totul se schimba.
-Pentru cine se schimba? Pentru persoana respectiva sau pentru tine?
-Pentru ambii...
Atunci urmeaza o pauza ceva mai lunga in care nimeni nu a scos vreun cuvant, pana intr-un final cand am auzit un oftat adanc din partea lui Zayn care si-a indreptat atentia spre mine.
-Eu...
Ma incrunt privindu-l nedumerita.
-Ce-i cu tine?
-Eu! Eu sunt persoana care tine la tine...poate mai mult decat ar trebui.
Spune si simt cum parca ma blochez, simtind un gol imens in stomac care nu era de la lipsa de mancare, ci era ceva mai ciudat.
Prinzandu-mi pierce-ul intre dinti am inceput sa ma joc cu el privind in gol.
Tine la mine...
ESTÁS LEYENDO
IMPOSSIBLE (In Curs De Editare)
Fanfic''-Stii ce este in sufletul tau? Atunci spune-mi ce simti pentru mine. -Ce simt pentru tine? Spun zambind usor ca mai apoi acesta sa dispara. URA! Asta simt pentru tine si asta am simtit si pana acum. Fac o mica pauza tragand aer in piept ca mai apo...
