IMPOSSIBLE (In Curs De Editare)

Cap.37: I Love You!

Era aproape 8 dimineata si abia acum am reusit sa ajung acasa.

-Mersi ca m-ai adus. Mai vorbim.

-N-ai pentru ce. Mai vorbim...

Am intrat pe alee si am deschis usa vilei. M-am descaltat si m-am dus spre camera mea unde am aruncat in cosul de rufe hainele ce le-am avut, pe mine avand niste haine imprumutate.

Imediat ce le-am lasat m-am dus in bucatarie si mi-am luat o doza de suc si mergand spre canapea  am inceput sa ma joc pe PSP.

-Neata...

-Neata! Apare si Luke cu moaca lui de adormit.

-Cand ai venit?

-Acum zece minute. De ce?

-Ah ok...STAI CE? Zece minute? Da cat naiba ai stat?

-Mult...

Spun fara sa ma concentrez la ce zice el.

Atunci vine si imi smulge consola din mana, eu ridicandu-ma nervoasa in picioare.

-Da-mi consola! Nu uita ca eu sunt sefa nu tu!

-Nu-mi pasa. Si cu ce esti imbracata?

-Doar nu voiai sa vin in costum de baie, idiotule!

-Aici ai dreptate dar asta nu inseamna ca ai voie sa faci chiar ce vrei.

-Da cine esti tu? Maica-mea sa-mi spui asta? Oricum nu cred ca esti in masura nici ca mama sa faci ceva avand in vedere ca-s majora.

-Oricum nimeni nu si-ar fi dorit un copil ca tine. Nici nu ma mir ca ai ramas la orfelinat!

Spune el rece.

Atunci parca am inghetat. Atinsese un punct extrem de sensibil.

-Jess, nu am vrut sa spun asta...

-DAR AI SPUS-O!

Spun apoi fug spre scari direct in camera mea inchizand usa. Nu am crezut ca o sa fac asta dupa atata timp, dar lacrimile au inceput sa curga pe obrajii mei. Nu am mai plans pana acum de mica dar cuvintele lui Luke chiar m-au ranit. M-au ranit al naibii de rau.

Atunci m-am ridicat din pat incepand sa lovesc cu pumnii in tot ce gaseam.

-De ce a trebuia sa fie asa? De ce trebuie sa fiu mereu singura? De ce? Ii urasc! II URASC!

Spun lovind puternic oglinda de pe perete, cioburile sfarmate aproape complet intrandu-mi in pumn si sangele scurgandu-se de-a lungul ei.

***

Am facut un dus apoi mi-am bandajat mana lovita. M-am schimbat intr-un maieu si o pereche de pantaloni scurti apoi m-am trantit in pat dand drumu' la muzica si lasand sunetul placut sa umple linistea din jur.

Uneori fredonam si eu melodiile, cateva lacrimi cazand involuntar pe obrazul meu.

What about love?
What about our promises?
What about love?
You take it all and leave me nothing
What about love?
What about us 'til we end?
What about love?
You cut my wings, now I am falling
What about love?

De ce este asa de greu? De ce nu putea fi altfel? De ce nu puteam fii acasa cu familia mea cu fratele sau surioara mea si sa ma distrez ca orice adolescent de seama mea...sa merg la liceu...sa avem jocuri in familie...dar nu! Eu nu am avut parte de asa ceva vreodata. Am fost abandonata ca o carpa folosita in orfelinatul ala nenorocit. Uneori stau si ma gandesc ca era mult mai bine acolo.

Am continuat sa cant pana am auzit doua batai in usa.

-Cine e?

Spun rece.