Țin la tine...
Țin la tine...
Țin la tine...
Cuvintele lui mi se tot repetau de minte. Acum nu e aici insa cred ca incep sa o iau razna.
"Țin la tine... poate mai mult decat ar trebui sa o fac..."
-Inceteaza!! Ajunge!!
Spun ridicandu-mi mainile care erau inca ranite si incatusate si prinzandu-mi parul in pumni, mi l-am desprins incepand sa trag de el.
Țin la tine...
-Ajunge! Iesi o data din capul meu!
Spun urland printre lacrimi si lasandu-ma sa cad in genunchi pe cimentul rece.
-Pleaca...pleaca...
***
Ma trezesc simtind un zgomot puternic. Se pare ca Zayn a venit dupa plimbarea din curte. Eu nu am voie...nu am mai vazut lumina zilei de ceva timp dar pot zice ca m-am obisnuit cu asta...cu intunericul.
"Nu urăsc întunericul, am fost în întuneric de când m-am născut."
-Jess, esti ok? Spune apropiindu-se sa ma imbratiseze, insa imi adun toate fortele si ma ridic, inainte sa ma atinga.
-Ala e patul tau, asta e al meu! Fiecare are jumatatea lui, asa ca respect-o! Spun rece si apasat acesta incepand sa zambeasca.
-Esti idiot? Eu nu vad motiv de ras...ce ai?
-Eu? Si daca nu vreau sa stau in jumatatea mea? Spune pasind un pas in fata, fiind acum la doar jumatate de metru de mine.
-Vor exista consecinte...
-Ce? O sa devii violenta? Haide, da-i batai! Eu nu voi riposta! Spune si isi intinde bratele in lateral ranjind.
Eu ma uit la el, strangandu-mi pumnii, a caror rani se deschid mai tare. El doar zambeste. Acum incep sa cred ca nu sunt eu cea nebuna, ci aia care e sanatoasa.
-Nu am de gand sa fac nimic din ce mi-ai spus. Ce o sa faci in privinta asta? Continua cu acelasi zambet tâmpit pe fata.
Atunci relaxandu-mi muschii m-am decis sa-i joc jocul.
-Deocamdata...nimic...
Spun ranjind si ma intorc pe calcaie spre patul meu. Atunci simt doua maini mari in jurul taliei mele si pentru cateva secunde nu mai simt pamantul sub picioare.
-Da-mi drumul, idiotule!
Spun si injurand de toti dracii ca aici, celulele sunt un fel de camere cu usi metalice prin care nu se vede decat printr-o usita...care acum e inchisa.
Asezandu-se pe pat, ma aseaza in poala lui, avand picioarele de-o parte si de alta taliei lui si tinandu-ma strans de solduri astfel incat sa nu plec.
-Da-mi drumul! Spun zbatandu-ma insa stiu ca ii dau doar satisfactie.
-Si daca nu vreau? Ce vei face?
-Am spus sa ma lasi!
-Nici nu ma gandesc!
-De ce iti place sa ma torturezi? Tu chiar nu intelegi ca vreau sa fiu singura?
-Nu e asa...
Spune destul de serios, ceea ce face doar sa ma enerveze. Nu pot...nu pot sa stau asa si sa nu fac nimic, insa nu mai am vreo putere sa lupt cu nimeni.
-Stii ce? Fa ce vrei...nu-mi mai pasa...oricum asta nu va lungi cu nimic perioada pana la executare. Da-i drumul...nu-mi mai pasa!
Spun trecandu-mi mana prin par si scancind la contactul firului de par cu ranile de pe maini.
Atunci apucandu-ma de incheieturi se uita atent la ele. Atunci bagandu-si mana in buzunar scoate un fel de agrafa ciudata, metalica si umbland la suruburile catuselor le-a desfacut, acestea cazand din jurul incheieturilor ranite.
Eu ma uit la el usor mirata. Atunci largeste stransoarea din jurul soldurilor mele, indeprtandu-si de tot mainile.
-Poti pleca!
Eu ma uit mirata la el, nestiind ce sa spun sau cum sa reacționez.
Atunci vazand ca nu ma misc, ma prinde de mijloc si ma da de pe el, punandu-ma pe pat si ridicandu-se de langa mine.
-Zayn eu...
El ma opreste ridicandu-si un deget in aer.
-Nu! Nu spune nimic...doar...lasa-ma!
Spune rece si atunci simt ca o intepatura in piept. Sincer nu prea ma asteptam la aceasta reactie din partea lui. Atunci ridicandu-ma in picioare, m-am plasat in fata lui privindu-l cu ochii mari.
-Jess, pleaca!
-Nu vreau! Ce vei face in legtura cu asta? Se pare ca acum rolurile s-au inversat. O incruntatura ii traverseaza fata insa isi revine la figura lui de "nu vreau sa te vad".
-Jess, te rog sa...
Atunci fara sa ma mai gandesc la consecinte sau la altceva mi-am infasurat bratele in jurul lui, imbratisandu-l. Sincer...nici eu nu stiam ce fac sau de ce am făcut asta dar totuși continuam.
El a incercat sa se fereasca impingandu-ma insa eu am marit stransoarea refuzand sa-i dau drumul. Intr-un final a cedat si si-a infasurat bratele in jurul meu strangandu-ma la pieptul lui si mangaindu-mi parul ravasit.
-Nu vei pati nimic...iti promit asta. Il aud soptind si simt cum un fior rece imi traverseaza corpul. Fii puternica...totul se va termina curand...
Sper!
ESTÁS LEYENDO
IMPOSSIBLE (In Curs De Editare)
Fanfic''-Stii ce este in sufletul tau? Atunci spune-mi ce simti pentru mine. -Ce simt pentru tine? Spun zambind usor ca mai apoi acesta sa dispara. URA! Asta simt pentru tine si asta am simtit si pana acum. Fac o mica pauza tragand aer in piept ca mai apo...
