Cap.54: Some Things Don't Change

597 27 21
                                    

Stateam in pat privind tavanul. Pur si simplu nu puteam dormi si totul pentru mine era in ceata. Cand l-am vazut pe Zayn parca ma blocasem si nu mai puteam spune nimic asa ca am ales sa pelc ca si cum nu il vazusem.

A fost ciudat ca dupa atata timp sa-l vad dar sincerca sa fiu nici nu i-am dus dorul. Mai mult ca sigur e si Jennifer aici si acum cred ca stau impreuna, iar eu stau singura aici.

Ma ridic intr-un final din pat si imi iau telefonul incepand sa-l butonez. Atentia mi-a fost distrasa de un zgomot ce se auzea de pe balcon. Ma uit mai atent si nu vad nimic, dar zgomotul se aude din nou.

Atunci merg spre usa din sticla si apasand pe maner scot un mic tipat cand vad ca cineva era acolo. Din reflex il lovesc cu pumnul direct in stomac acesta gemand dedurere.

Atunci am recunoscut vocea.

-Zayn, ce dracu cauti aici?

-Shh...fa liniste! O sa trezesti tot hotelul.

Spune si ma impinge in camera, inchizand balconul.

-Tu stai alaturi?

-Nu...dedesupt si m-o apucat simtul paianjen si m-am urcat pe bloc ca si Sipderman! Spune ironic.

-Mda...amuzantu-le. Ce vrei si apropo, cuvantul "ușa" iti spune ceva?

-Daca veneam la usa nu imi deschideai.

-Aici ai dreptate. Spun zambind.

-Tu...

A vrut sa spuna ceva dar a fost intrerupt de telefonul meu care a inceput sa sune. Luke...

-E totul in regula?

-Da, doar ca lucrurile aici nu sunt ok. Raymond s-a intors cu inca nu stiu cate persoane si te-a cautat insa cum nu te-a gasit a plecat fara sa spuna nimic.

-Ce? S-a intors? Lasa ca voi avea grija de el altadata.

-Ok. Eu...sa stii ca nu pot ajunge in seara asta. Voi veni maine, la amiaza cel tarziu.

-Serios? Bine...

-Esti suparata?

-Un pic...

-Lasa, iti promit ca maine nu vei mai scapa de mine. Atunci am zambit discret.

-Ok...pe maine!

-Noapte buna, iubito!

-Noapte buna!

Am inchis telefonul, insa zambetul mi-a diaparut de pe chip cand l-am vazut pe Zayn.

-Tu tot aici esti? Spun privindu-l in scarba.

-Si aici am de gand sa stau.

-Ba nu, o sa pleci in camera ta, acum!

Spun impingandu-l spre usa, dar oprindu-se in loc si intorcandu-se spre mine.

-Nu plec!

-De ce? Vrei sa vina Jennifer sa ma paruiasca sub pretextul ca iubitul ei e in camera mea? Asa ca pleaca!

Atunci am vazut cum si-a schimbat expresia faciala, de la neutralitate la furie.

-Ăăă...esti ok?

Spun privindu-l nedumerita de reactia lui.

-Mda...

Spune el cu o voce joasa si usor ragusita.

-Sigur? Deoarece eu nu prea cred asta...

-Da, si nu vad care e problema ta!

Spune tipand si rastindu-se la mine. Pana aici!

-Tu intri in camera mea prin efractie si tot tu esti cel nervos si tipi la mine, cand totul ar trebui sa fie invers! Chiar nu te inteleg si nici nu cred ca o sa o fac vreodata!

-Asta pentru ca niciodata nu ai stat sa vezi lucrurile si din perspectiva mea si nici macar nu ai incercat sa ma intelegi...

Spune el cu un calm urias in voce si pot spune ca ce a spus el, m-a cam lasat masca.

-Sau poate am incercat dar am realizat ca esti o cauza pierduta. Spun rece, intentionand sa il las fara cuvinte.

El zambeste si chestia asta ma lasa de tot in ceata.

-Babe, recunoaste ca nici macar nu ai incercat. Eu nu sunt o cauza pierduta. Poate asa par de la distanta, dar poate cineva va schimba asta intr-o zi...

Daca mai inainte eram in ceata, acum sunt in bezna.

-La o fata te referi?

-Poate...

-La o fata pe care sa o iubesti, am dreptate, nu?

El zambeste discret.

-Si vrei sa spui ca nu ai gasit-o inca...

-Ba da.

-Cine, Jennifer?

Spun ironica stiind ca aceasta este raspunsul.

-Nu.

-Atunci, cine e? O cunosc?

-Posibil...dar oricum e mai aproape decat crezi. Spune intorcandu-se si dand sa plece.

Eu il prind atunci de umar, intorcandu-l inapoi spre mine.

-Iti place sa te joci cu mine, nu? Nu poate fii nimeni altcineva inafara de Crawford si stim amandoi bine asta! Asa ca termina cu jocurile astea idioate! Spun si ma intorc, insa el fiind mai rapid m-a prins de mana si tragandu-ma spre el, printr-o rasucire am ajuns lipita de peretele rece, el fiind in fata mea...mult prea aproape de mine, putand sa-i simt respiratia calda, ce avea un miros de tutun amestecat cu menta.

Ma privea in ochi, in ciocolatiul din ochii lui parca avand loc o explozie de stele.

-Si daca esti tu aceea?

Spune incet simtind cum inima parca a uitat sa mai bata, oprindu-se in loc.

-E-eu? Nu...

-Nu crezi asa-i? Spune zambind. Eu clatinand din cap in semn ca nu.

O data cu asta s-a apropiat mai tare de mine si in acea clipa am inchis ochii, el sarutandu-mi tandru obrazul.

-Atunci ar fii bine sa o faci...

Spune facandu-mi cu ochiul apoi iesind din camera, lasandu-ma intr-o bezna mai mare decat eram.

Unele lucruri nu se schimba niciodata...si Zayn face parte din acea categorie. Sa fii spus adevarul? Sa fiu eu acea fata?




IMPOSSIBLE (In Curs De Editare)حيث تعيش القصص. اكتشف الآن