Capitolul 4

89 14 6
                                    

I

     Trecuse aproape o lună de la moartea lui Turner, iar Jessica tocmai se întorcea acasă după o zi obositoare și se pregătea să facă o baie relaxantă. Deși era duminică, ea și Warren fuseseră de serviciu și se ocupaseră de un caz în care o femeie își omorâse soțul lovindu-l în cap cu uscătorul de păr. Asistaseră la procesul femeii, care fusese cu greu ținută sub control, apoi fuseseră chemați pe teren la ceea ce se dovedise a fi o alarmă falsă. În acea seară,  îi invitase pe Warren și Mason acasă la ea pentru cină, așa cum făceau cel puțin o dată pe lună.

     În urma interogării angajaților de la fast-food, nu obținuseră niciun detaliu semnificativ, iar câteva zile mai târziu, după o cercetare amănunțită a locuinței lui Turner, se găsise metamfetamina care îi adusese sfârșitul, ascunsă în sertarul cu șosete. Warren fu nevoit să accepte că se grăbise să tragă concluzii și se înșelase, iar cazul fu închis și dat uitării.

     Mason și Warren sosiră mai devreme decât ora stabilită și fură văzuți de ochii ageri ai doamnei Wood, care amână udatul florilor, apropiindu-se de gard pentru a vorbi cu cei doi bărbați pe care nu îi mai văzuse de ceva timp prin preajmă.

     Jessica nu mai avusese invitați acasă de câteva luni bune și i se făcuse dor să se simtă ca o gazdă, motiv pentru care îi chemase pe cei doi la ea, în loc să se întâlnească undeva în oraș, așa cum se întâmpla de obicei. Mai erau câteva zile până la Paști și îi lipsea prezența Elorei în casă, pe care își făcuse curaj în urmă cu o săptămână să o sune, însă fata îi vorbise sec și convorbirea se terminase rapid.

     Când aruncă întâmplător o privire pe fereastră, Jessica îi văzu pe cei doi stând de vorbă cu vecina ei și râse pe înfundate, apoi decise să iasă în curte și să îi scape de interogatoriul doamnei Wood.

     — Cred că vecina ta a fost polițistă într-o altă viață! zise Warren când intrară în casă. Mereu e așa de vorbăreață?

     — Da, îi răspunse Mason. E drăguță, se plictisește doar, nu-i așa, Jess?

     Jessica știa că doamnei Wood îi plăcuse dintotdeauna de fostul ei iubit și îl considera „un bărbat așa cum ar trebui să fie toți". Nu putea spune același lucru despre Elora, căci ea se străduise din răsputeri să devină insuportabilă pentru oricine încerca să se apropie de ea în perioada cât locuise la mama ei.

     Chiar dacă cina avea loc acasă la Jessica, asta nu însemna că ea gătise mâncarea. De fapt, nu era o mare fană a gastronomiei și gătea o dată pe săptămână, căci programul oricum nu îi permitea să mănânce prea mult. Era ceva obișnuit la întâlnirile celor trei să comande pizza, așa că același lucru se întâmplă și în acea seară. Cuvântul „cină" era poate prea serios pentru a descrie motivul întrevederii celor trei, căci se făcuseră confortabili în sufragerie și mâncară pizza în timp ce se uitară la televizor și discutară.

     — Era să fie scoasă afară din sala de judecată! îi spunseră Jessica și Warren lui Mason despre acuzata la al cărei proces participaseră în acea zi.

     — Mă bucur că nu m-am amestecat în cazul acela, râse el.

     — Când îți eliberează Horan locul? întrebă Warren.

     Ted Horan era comisarul care comanda aproape tot ce se întâmpla în secția de poliție. Se apropiase de vârsta pensionării, iar Mason avea să fie avansat în grad și să îi ia locul imediat după pensionare.

     — Nu știu exact, mai durează. O să facă și petrecere de pensionare, vă imaginați.

     Ted era un îngâmfat și îi plăcea să fie mereu în centrul atenției. La vremea sa, fusese un polițist bun, dar în ultimii ani devenise urâcios și aproape toată lumea aștepta retragerea lui.

Moartea AsasinilorWhere stories live. Discover now