Moartea Asasinilor

Capitolul 5

I

     Fără să stea pe gânduri, Mason sări în apa rece și înotă până la corpul care plutea pe apă. Nu avu nevoie de mai mult de trei secunde să își dea seama că bărbatul era mort.

     Jessica sună la autoritățile locale cât timp colegul ei scoase cadavrul din apă și îl trase pe iarbă.

     — Ți-e frig? îl întrebă ea și își dădu jos haina de pe umeri ca să i-o înapoieze.

     — Mi-e bine, zise el răsuflând din greu.

     Se aplecă asupra cadavrului și îi întoarse capul pentru a-i putea vedea chipul.

     — Îl recunoști? o întrebă el pe Jess.

     Se apropie și ea de el, încă tremurând din cauza șocului, și îl studie atent.

     — Nu, răspunse ea. Ar trebui?

     — S-a cam schimbat în ultimii ani, recunoscu subcomisarul. William Jones.

     — Poftim?! făcu ea surprinsă, ducându-și o mână la inimă. Ăsta e Jones?!

     — Aș putea să bag mâna în foc.

     Mașina de poliție sosi în liniște, căci nu fusese nevoie de sirenă. În urma ei se afla o ambulanță, chemată pentru ca un medic să constate decesul, iar mai apoi cadavrul să fie transportat la morgă.

     Exact atunci când corpul era ridicat de personalul ambulanței, un grup de bărbați în frunte cu o femeie se apropie în fugă de locul în care erau parcate mașinile poliției.

     Inspectorul Black, care stătea de vorbă cu Mason și Jessica despre evenimentele petrecute, ridică privirea la vederea grupului și se apropie de acesta. Femeia încetini pasul și păru că ar fi vrut să spună ceva, însă privirea îi căzu asupra cadavrului soțului ei și trecu brutal pe lângă inspector.

     Mason și-o amintea foarte bine și pe doamna Jones, care fusese prezentă la procesul soțului ei în urmă cu vreo opt ani. Își acoperi urechile intuind un strigăt sfâșietor din partea femeii, însă aceasta rămase calmă.

     — E Will? întreba ea, făcându-și loc pe lângă paramedici. E el?

     Black se apropie de ea pentru a o îndepărta, dar nici nu apucă să facă doi pași sau să spună ceva, căci femeia văzu chipul decedatului și se albi la față.

     — Will! strigă ea cu mult mai încet decât se așteptase subcomisarul Clark. Nu se poate să fie... Will!

     Mason îl împiedică pe inspectorul local să se apropie de femeie și îi făcu un semn din ochi pe care acesta îl înțelese imediat.

     — L-a omorât! țipă doamna Jones dintr-o dată, făcându-i pe toți să se înfioare.

     Grupul de bărbați care o însoțise rămăsese undeva în spate. Câțiva erau îmbrăcați ca niște ospătari, alții păreau a fi agenți de pază, iar Mason deduse că erau cu toții angajații unui hotel din zonă.

     Ultima replică a femeii îi uimi atât pe Mason, cât și pe Jess, care încercă să se apropie încet de doamna Jones.

     — Asasinul! continua ea să strige. Will a știut! A simțit!

     Mason simți nevoia să intervină și o prinse de braț, trăgând-o ușor mai aproape de el, pentru a-i lăsa pe paramedici să își facă treaba.

     — Cine l-a omorât? o întrebă el calm.

     — Drake! zise ea ferm. El a fost!

     Jessicăi începu să îi bată inima mai tare. Drake era iubitul Elorei!