Amurgul zeilor

CAPITOLUL IX

        Simțeam, în momentul acela, cum două persoane se zbăteau în mine: una, care nu dorea să îi facă vreun rău Minei, dar alta căreia puțin îi păsa. Țineam foarte mult la fetele cuminți și la cele care nu se dăruiseră nimănui niciodată și eram tare nemilos cu cele care făcuseră asta deja. Mina nu mai era pură... Și știam că nu aveam să o mai văd la fel niciodată. Aș fi vrut să fii fost ca într-o poveste cu final fericit, dar apoi îmi amintisem că eram prins într-un episod de-al lui Karl, și toate episoadele lui erau drame. Și apoi, de ce să nu gust din viață, așa cum mă îndemnase Karl o dată? Da, știu că era fata lui, dar aveam vaga impresie că nici măcar lui nu îi păsa. Ori asta, ori nu voia să arate.

            -Dar de ce nu o invităm la noi? Crezi că ar avea unde să se ducă acum?, propusei. Mina, te invit să rămâi la mine. Nu poți sta așa și umbla de una singură la ora asta târzie, în noapte.

           -Ce tot faci?!, mă întrebă, Karl, panicat. Credeam că eu sunt nebun, dar cred că am trăit o iluzie toată viața mea. Daniel, zise încet, apropiindu-se de mine. Eu vreau să scap de ea și tu o inviți să stea și mai mult în prezența noastră?!

            Nici măcar eu nu știam ce fac. Un lucru era cert, chiar simțeam nevoia de a-i știi trupul lângă al meu. Cel atât de cald și firav, pe care mulți alții mai puseseră mâinile și se înfruptase din el... Oh...

        Îmi scuturai capul, închizând ochii, pentru a înceta să mă mai gândesc la astea acum. Toate la timpul lor.

            -Deci?, o întrebai, ignorându-l pe Karl.

            -Da, îmi zâmbi. Unde mergem?, veni și mă luă de braț, radiind de fericire.

            -Te voi conduce eu. Karl, vii?, mă întorsei spre acesta.

Karl rămsese ca o stană de piatră. Mai mult ca sigur rămăsese șocat de ceea ce tocmai se întâmplase și nu voiam să articuleze niciun gest, niciun cuvânt. Era nervos pe mine și simțeam asta. Dar până la urma urmei, eram și eu tot un bărbat, cu nevoi fizice, ca toți ceilalți. Și Karl le avea pe ale lui, doar că acum lucrurile erau puțin mai complicate. Îi strânsei mâna Minei cât putui de tare, mi-era tare dragă, și îi atinsei un sân. Fiori mă cuprinseră și putui vedea cum se excită, pentru că prin bluza transparentă imediat se făcură vizibili sfârcurile ei. Da, o doream atât de mult! Acum însă, stăteam să mă gândesc dacă o doream pe ea sau pur și simplu îmi doream o noapte cu cineva...

            -Bine Karl, dacă nu vrei să vii, este strict treaba ta. Știi unde să mă găsești. Noapte bună, încheiai și plecai.

            Îi arătai Minei încotro să ne îndreptăm și fără să îmi dau seama, grăbii pasul.

            -Mai încet, Daniel, îmi spuse aceasta, arătând spre tocurile ei.

Însă eu aveam alte gânduri. Iroseam minute prețioase, iar hormonii mei creșteau din ce în ce mai repede în mine. Ea, însă, mă opri și mă sărută, coborând cu mâna încet, pe abdomen.

            -Nu acum, i-am șoptit. Mai avem puțin.

Am luat-o în brațe și am mărit pasul. Ea chicotea întruna, iar eu muream după parfumul ei! Oare este adevărat că noi, bărbații, suntem toți la fel? Nu dorim noi toți același lucru, într-un final, chiar dacă suntem cei mai mari gentlemeni? Oare în spatele acelor zâmbete se află un gând murdar și nu, de fapt, unul sincer? Mă simțeam dezgustat de specia pe care o reprezentam, dar nevoile fizice, uneori, primau în ciuda celor spirituale. Și apoi, mai toți avem parte de cele spirituale în timpurile astea. Și de cele fizice am putea spune, dar unii, ca mine, care se dedicaseră muncii, aleseseră mai degrabă să se călugărească. În timp ce alții se distrau și își pierdeau nopțile acolo unde trebuie, eu făceam planuri în noapte, târziu, și mă gândeam la câte în lună și în stele.

Dar până la urmă, ce sunt noi? Ce puteri avem? Nu suntem noi niște zei? Să avem o așa influență asupra altei persoane. Să o simțim cum tremură, chicotește, se zvărcolește, plânge de emoție, atinge extazul. Da. Eram un zeu.

 -Este cam cald, nu crezi?, râse, lăsând mâneca să îi dezgolească umărul și o bună parte din sânul drept.

Zâmbii în sinea mea, știind că și ea își dorea același lucru. Când am ajuns în fața porții mele, ea nu a părut surprinsă deloc, semn că mai trecuse de atâtea ori pe aici. Dar când am intrat în casă, a făcut ochii mari.

  -Mvaai, ce casă, nu am mai văzut până acum, zise, tare.

  -Șșșt, îl vei trezi pe Steve!

Oricum, am crezut că te-ai culcat până acum cu unul bogat. Dacă nu, acum poți bifa asta, gândii.

  -Steve, cine e Steve?, mă întrebă curioasă.

  -Cel căruia i-ai lăsat biletul. Haide, o sărutai.

Am cuprins-o de mijlocu-i subțire și am îndemnat-o să urce treptele. În timp ce urcam, amândoi încercam să ne descotorosim de haine. Am luat-o în brațe și am dus-o în cameră, punând-o pe pat. Ea își dădu jos puloverul și rămase doar în rochia aproape transparentă. Începu să mă descheie la cămașă, iar eu să o dezbrac de rochie. Ajunsei cu mâinile pe coapsele ei și îi prinsei lenjeria intimă, spre a i-o da jos.

    -Așa mă incomodează, îi zâmbi.

    -Și pe mine, râse.

Desfăcu picioarele, iar eu mă apropiai încet, sărutându-i gura, sânii, abdomenul și, într-un final ajunsei acolo jos, jucându-mă cu limba în zona ei intimă. O auzeam gemând de plăcere.

M-am descheiat la pantaloni, lăsând-o să mă atingă, și am pătruns ușor în ea.

**

Razele soarelui mă treziră și deschisei ochii, pe rând. Mina stătea lângă mine, goală, încă dormind, Karl și Steve stăteau în fața noastră, privindu-ne.

     -Îmi pare nespus de rău, domnule, el a insistat, e niciodată...., începu Steve.

    -Ce tablou frumos de familie, așa-i?, inspiră și expiră Karl, ca și cum tocmai ar fi luat o gură de aer proaspăt de la munte.

Tot sângele mi se urcă la cap. O acoperi cât de repede putui pe Mina și îmi luai repede ceva de îmbrăcat pe mine. Dacă până atunci nu făcusem nicio criză de nervi, probabil era momentul.

    -Voi ați înnebunit?, am început să strig, împingându-i pe amândoi afară. Cum de îți permiți să vii peste mine, Karl?!

       -Stai, nu tu ești cel care mă chemase să vin și eu, aseară? Adică tu te culcai cu duduia și eu priveam sau cum?

Dădui cu pumnul în perete, nervos, pentru că știam că aveam dreptate, eu îl chemasem.

     -Chiar și așa, nu poți intra peste mine, Karl! Ai văzut doar cum eram amândoi!

     -Stai, stai liniștit, nu aveam de gând să fii văzut cum ți-a făcut-o. Dar am vrut să trec pe la tine, mi-am uitat un breloc și am zis, hmm, oare ce mai face amicul meu Daniel care s-a culcat cu fiică-mea?!, strigă, nervos.

      -Stai, ce?, îl întrebai nedumerit. Ești nervos din cauza asta?

     -Nu, radiez de fericire. Se citește pe chipul meu, așa-i?, mă întrebă, cu o falcă în cer și una în pământ. Indiferent că e ea o ușuratică sau nu, trebuia să mă respecți. Mă duc să o trezesc pe nebună.

Karl deschise ușa cu putere, dar Mina păru să nu simtă nimic.

     -Hai duduie, du-te o dată acasă, începu Karl, mișcând-o. Hai, ia și pune naiba ceva pe tine. Mă ce are, de ce nu reacționează?!, întrebă disperat. Daniel?!

Daniel, ce naiba făcusei?