HAWKS

Capitolul 12 - Mămica

• Aurora •

Făcusem sex cu fratele mafiotului căruia îi datoram 50 de mii, în aproximativ trei ore. Intrasem într-un conflict problematic cu japonezul invitat, și tot ce credeam odată despre Amanda, fusese demolat în câteva ore.

Putea să fie mai rău de atât?
Îmi pierdusem mințile.

— Aici erai! femeia pe care fetele de aici o numeau Mămica, intră în vestiar și pare nervoasă.

— Eu... Eu...

— Încetează să fii și mai patetică de atât. Știu ce încerci să faci. Cine ești și de ce te dai drept Amanda?

Îmi dau masca jos și aud sunetul încuietorii. 

Se asigură că nu intră nimeni, sau că numai iese nimeni de aici?

— Sunt Aurora, sora Amandei.

— Pe toți dracii! Roro a Amandei?! exlamă surprinsă. Fata mea, te-ai țicnit?

— Nu... chiar dacă am gustat din praful ăla idiot de pe masă, în speranța că are să ma ajute.

— Gustat? Ăla se trage pe nas, nu se mănâncă, tolomaco, râde cu poftă și mă simt mai proastă decat eram.

— Nu pot să îți explic ce fac aici, dar promite-mi că o să rămână așa.

— Lucrezi și tu pentru poliție?

— Pentru poliție?! fac ochii mari și simt cum înnebunesc.

— Pai am crezut că... Numai contează. Nu trebuie sa fii aici. Pleacă și numai privi în urmă.

— E deja prea tarziu.

— Ce?! De ce? Ți-a văzut cineva de aici fața?!

— Fața nu... Nimeni nu mi-a văzut fața. Dar cineva a văzut mai mult de atat...

— Nu! femeia exclamă după ce probabil rememorează imaginea lui Savio ravășită, ieșind din vestiar imediat după ce a intrat și ea.

— Ba da...

— Tu gândeșți?! Trebuie să fie de la prafuri, femeia gesticulează și se agită, mergând de colo-colo prin cameră. Ți-ai tras-o cu Savio de Chiara! Cu un Hawks!

— Cu un ce? îmi prind baza nasului și expri șuietrător.

Era prea mult pentru mine. Mintea mea era un borș cu afumătură.

— Nici măcar atâta lucru nu știi? Ce cauți aici, pentru numele lui Dumnezeu?!

— Am venit să aflu cine e criminalul surorii mele, îi dezvălui dintr-un impuls.

— Cu siguranță n-ai să-l găsești în pantalonii lui Savio. Din câte știu eu, o sculă n-a omorât pe nimeni. Dar poate o va face.

— Nu mă face să mă simt și mai de rahat decât mă simt deja.

— Dar când ți-ai tras-o cu el te-ai simțit bine, nu?

— Ce voiai să fac?! ridic mâinile în aer, exasperată. El a venit la mine și a început să-mi spună niște lucruri fără sens. Nu înțelegeam nimic, și am crezut că ...

— Ce?! Ce ai crezut? Că are să numai pună întrebări dacă îl lași să bage șalăul în scorbură?

Mă strâmb și-mi mijesc ochii la comparațiile ei. Avea un limbaj demn de locurile ăstea bolnave.