❝Vrei răspunsuri, dar oare pui întrebările corecte?❞
Se spune că bucuriile aduc oamenii împreună, dar nu și pentru Aurora, care după moartea surorii ei, se întoarce în orășelul natal, pentru funerarii. Dar totul se schimbă, când accidentul în care...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
• Aurora •
— Stai pe balcon, îmi ordonă Art și mă așează pe scaunul de pe terasă, lângă masa din sticlă.
Îl văd cum se agită în jurul cadavrului, și cum își freacă fața cu palmele energic de parcă nu-i venea să creadă ceea ce vede.
Nu cadavrul îl speria, sau modul stângaci în care era lucrat, ci făptașul.
Nimeni niciodată nu s-ar fi gandit că Aurora Ackness, îngerașul familiei, ar face așa ceva, dar după cum Art spusese, așchia nu sare departe de trunchi.
Art nu-mi spusese că mă va ajuta, sau nu, ci doar mă pusese să nu mă mișc din cameră până nu ajunge.
Îmi fusese greu să rămân între patru pereți cu un cadavru, pentru treizeci de minute. Nu pot sa descriu ceea ce am simțit. Un cocktail de emoții. De la disperare, la pace, de la furie, la indiferență. Îmi căutam scuze, mințindu-mă că și-o merita, dar cine sunt eu să aplic judecata divină?
Nu sunt vreo sfântă, nu sunt vreun zeu. Sunt doar un umil păcătos pe meleagurile atinse de picior de sfânt și de zeu.
Un om nu trebuie să ia viața altui om.
Eram absurdă încercând să mă consolez. Problema mea, nu avea soluție, pentru că Hawk trăia să-mi facă viața amară, și el părea să fie capul răutăților.
Hawk îmi demonstrase că e un adevărat psihopat, și acum, nu-l mai puteam privi ca pe un om normal, ci ca pe unul în preajma căruia trebuia să am mare grijă, să mă tem pentru viața mea. Era genul de persoană care râdea și glumea cu tine, iar în secunda doi îți tăia jugulara pentru că gluma n-a fost suficient de bună.
Dacă încercase să mă sperie, reușise.
Presiunea era prea mare pe umerii mei, și dacă acum starea de șoc mă împiedică sa-mi ies din minți și să mă predau de bunăvoie, nu știu ce voi face când valul de adrenalină se va risipi.
Privesc către orașul luminat plăcut, și simt adierea răcoroasă a acestei nopți de vară îngrozitoare.
Asta mă face să-mi aduc aminte de o altă noapte îngrozitoare.
Noaptea în care mi-am pierdut singura soră.
***
[...] Când apa ajunge la punctul de fierbere, broasca rămâne înăuntru și încearcă să își ajusteze temperatura corpului. Când simte că numai poate face asta, încearcă să iasă dar e prea obosită să reușească pentru că și-a consumat toată energia încercând să se adapteze la mediul dăunător.
— Jur că ești ca broasca aia, vocea lui Fee se aude din bucatarie. Drew e un nenorocit cu puța mică, iar tu o fraieră cu fruntea lată pentru că-l ierți de fiecare dată.
