Dacă m-aș arunca de la capătul lumii
Și aș cădea în gol până în altă galaxie
Aș fi apocalipsă și furtună: aș topi munții
și i-aș stinge în oceane de lacrimi, aș fi furie
mai ucigătoare ca holera: Aș sfâșia în bucăți
toate stelele, aș înoda de firele ierbii destinele
nenorociților călători și i-aș strivi până când rupți
de blesteme s-ar zvârcoli în ceruri de metale
iar răceala lor de moarte le-ar sparge sufletele
pentru totdeauna.
Dar nu m-arunc, pentru că mă ții de mână,
iar atingerea ta mă face să pârțâi curcubee,
să zâmbesc prostește și să mă simt bună
ca o gagică țâțoasă dintr-o amplă epopee
cu furnici.
CITEȘTI
Telegrama Din Canal
PoetrySunt călători pierduți care s-au regăsit printre frunzele de toamnă, gânduri demult uitate, căutând constelații pe cerul sufletului... Cuvinte...
