Telegrama Din Canal

Everestul și singurătatea

E o zi mohorâtă, străină și tristă ca mine

în care vreau să-mi analizez singurătatea,

să o chem iar ecourile pașilor ei să răsune

până pe buze. Când limba devine prea grea

de atâtea infinități independente sper

ca gândul să nu-mi zboare spre tine

pentru că atunci singurătatea ar ajunge pân" la cer

și n-ar mai exista o zi de mâine.

Negrul ei ar face să fie veșnic noapte

iar eu nu te-aș mai putea vedea nici în vis

și aș crede că ai plecat atât de departe

încât de dorul tău, dorul meu se va fi sinucis

ca un ghiocel de februarie.

Singurătății mele îi lipsește compania singurătății tale

Deci te rog, vino să contemplăm singuri la lucruri grele

să punem Everestul, luna, și eul în balanță

și să vedem cum le trage-n jos cu noșalanță,

singurătatea.