Telegrama Din Canal

Singur..

Sunt singur, atât de singur încât uneori,

Seara când mã plimb plângând pe deal

Mi se pare cã din umbra lunii, pe cãrãri,

Apare-un înger blond, cãlare pe un cal.

Dar doar visez, şi sub lumina lunii îngerul cãlare 

Este doar o dorințã veştedã, un nume,

Care se-aprinde şi mã cheamã şi mã doare,

Atunci când ştiu cã-s un nimic uitat de lume.

Dar într-un vis, iubita blondã a devenit realã,

Zâmbind cu drag şi întinzându-mi mana, 

Şi mi-a aprins în mânã un foc sculptat în cearã,

Spunând sã-l folosesc sub clar de lunã.

M-am dus cu el în inima pãdurii , l-am aprins,

Privind cum arde-n mâna mea tremurãtoare,

Şi când într-un final un vânt rãzleț l-a stins,

Mi-am dorit sã fiu rege peste lumea mare .

Şi-am devenit un cerb uitat de lume,

Alergând pe piscuri şi zburdând prin vãi,

Pentru cã sunt un rege fãrã nume,

Şi am pãdurea ca palat şi brazii ca odãi.

Şi sunt singur, atât de singur încât uneori

Seara, când mã plimb încet pe piscuri,

Mi se pare cã din umbra lunii pe cãrãri,

Mã vãd pe mine om, având atâtea visuri...