Telegrama Din Canal

Sentimente

Câte zvârcoliri se-nădușă într-o răsuflare de elefant

Și câte morți fractalice se reflectă în privirile mele

Când îți simt tentaculele ochiobolice sfârtecând secant

Organul vital? În care jumătate le voi găsi pe ele?

Poate s-au ascuns într-o explozie de plasmă și pulsează

În culori încinse pe pereții din partea stângă

Sau poate se întreabă despre propria geneză

Veșnic nefericite, dar neputând să plângă...

Că dacă ar face-o, ce-ar putea potopii?

Unde s-ar duce străfulgerarea balaurilor fără nume

Din venele lor? Unde ar dispărea cei trei copii

Incestici ai împăratului androgin? În care lume?

 Lumea mea care e și lumea lor și a ciocanelor de cauciuc

I-ar ucide cu cioburile psihedelice de după impactul acidului 

Și le-ar sfărâma picioarele metastazice.  Unde sa-i duc?

În partea dreaptă ar fi un loc, poate într-un ventricul înfundat

Zdrobit de exteriorizarea asimetrică a săbiilor cu multe capete

Din vorbele tale. Durerea a izbit membrana fragilă și a clacat

Lăsând lichidul personam să înfunde filtrele vieții. Tu le-ai scoate?

Poate așa ar evada din lumea inimilor stricate și ar urca pe punte

Ar trece de gură, de nas și de frunte și și-ar găsi libertatea 

Printre fețe metamorfe. S-ar metamorfoza într-un munte

De lighioane cu sânge rece și mi-ar omorî gândul la tine. Dar fericirea?

Fericirea ar muri odată cu gândul sau odată cu tine? 

Unde sunt totuși ele, dacă nu-s nici aici dar ca niște gândaci

Îmi paraziteză grădina cu fantezii și tulpine

De doruri și dorulețe ? Ce vrei să-mi spui atunci când taci?

Vrei să insinuezi că ar trebui să cobor spre întunericuri 

Spre origini și abstractizări? Să ating punctul de reset

Sau poate să mi-l atingi tu? Și să simțim mai mulți aburi

Decât după droguri și alcool dar niciun regret...

Ai vrea asta? Le-am găsi aici zburdând fantomatic,
Ca niște miei în ziua de Paște, transcendând prin moarte

În câmpuri cu floricele O și raze X dispuse artistic

Spre capătul tunelului înghețat de prima zăpadă? Sunt aici toate?

Se ascund în îmbârligări celuloase și-n parfumuri de nu-mă-uita?

În fantasmele nebunilor și-n carcasele broaștelor țestoase?

Eu nu le găsesc pe ale mele nicăieri. Tu ți le-ai găsit? Sunt astea?

Le putem împărți la zero ca să măsurăm distanța dintre noi

Dar noi nu existăm pentru ca ele să existe...