Telegrama Din Canal

Totuși

Ce seară minunată, cadavre ale unor sentimente de mult apuse 

îmi trec prin minte. Depresii mărunte mocnesc nestinse

și mă întreb cine sunt?

Vorbesc despre un eu absent, mă lupt să-l mențin la suprafață

dar iceberg-ul din suflet s-a rotit. E prea multă gheață

ca să poată fi topită de razele fugare din priviri și atingeri vulgare...

Aș cerși ajutorul unei divinități inexistente

Dar să mă ajute cu ce?

În iadul cotidian, fantomele copilăriei mă privesc indiferent...

Le-am alungat, și pentru ce?

Încotro de acum?

Să o apuc, dar pe ce drum?

Trăiesc agonia unui fluture din stomacul unui îndrăgostit

Care visează la iubire știind că-i imposibil de îndeplinit...

Și cu toate astea, 

Totuși,

I don"t give a fuck...