Ești muza imaginației mele și te văd ca pe nimeni altul
dulci adieri ale dorințelor mute îți mângâie scapul
ca niște vise de decembrie, strecurate în degetele mele.
Aș vrea să-ți sărut și obrajii și tristețea și buzele
iar cu fiecare pupic să simt cum mă apropii tot mai mult
de esența personalității tale. Mi-aș dori să îți ascult
fiecare frământare, să te renasc din cenușa inimii
să te creez din întunericul sufletului meu până ce luminii
de afară i se va părea că tu luminezi mai tare decât ea.
Aș vrea să creem împreună curcubee peste marea
furtunoasă a vieții, să râdem și să plângem și să ne iubim
mai mult decât iubim licuricii. Nu e atât de mult, nu ?
Dar tu ești muza imaginației mele, ești antimateria conștientului materializată
și deși știu că eu sunt atât de materială încât nu ne vom putea atinge vreodată
fără să provocăm dezastre ireparabile, mi-aș dori să fie atât de simplu încât odată
când ne vom vedea întâmplător, să-ți spot spune „Te iubesc".
CITEȘTI
Telegrama Din Canal
PoetrySunt călători pierduți care s-au regăsit printre frunzele de toamnă, gânduri demult uitate, căutând constelații pe cerul sufletului... Cuvinte...