Cronus Vol I : Gods never die

Ziua a opta

*

- Comandament, Alpha 1 aici. Mă aflu la 11 km nord-vest de baza. Altitudine 550 de metri, cer permisiunea sa aterizez.

- Alpha1, Comandamentul. Poți ateriza, ai liber pe pista 1. Vânt, 50 la 14 noduri, maxim 70 de metri. Atenție sporită la proiectile! Zonă extrem de periculoasă. A fost detectata mișcare în zona...

- Ajutor! Ajutor! Am fost loviți! Pierdem altitudine.

- Comandament, Alpha 2. Intrăm în zona?

- Alpha 2, Comandamentul. Negativ, Alpha 1 a fost doborât. Lasă încărcătura la sol și îndepărtează-te.

- Comandamentul, Delta 2,3,4 așteaptă la punctul de întâlnire pentru a prelua pachetul.

- Delta 2,3,4. Cine este șeful operațiunilor?

- Shadow, Domnule.

- Atunci sunt nevoit sa va cer sa înaintaţi. Alpha 1 a fost doborât, iar Alpha 2 nu poate înainta. O sa fiţi nevoiţi sa preluaţi pachetul de pe drum.

- Fir-ar!

- Coordonatele sunt: NASA Wallops Flight Facility Visitor Center. 34°57'00.3"N 117°53'14.2"W. Dar aşteaptă...

- Comandamentul, Delta2,3,4 se îndreaptă către coordonate.

- Stai, ce? Repet Delta 2,3,4, aşteaptă întăriri!

-...

- Delta 2,3,4, ma auzi?

*

Era prima noapte de la începutul zilei X de când liniștea străbătea toate colțurile Comitatului. Dealul unde se afla Domu, centrul Consiliului, avea să fie învăluit într-o ceață densă. Abia se putea zări ceva in interiorul Domului. Pe pajiștea din înainte Domnului o armata întreaga de Autori aveau să țină piept avalanşei de Rideri ce încercau sa spargă zidurile Domnului.

Y care abia trezita din Nul, încă nu putea a înţelege cele întâmplate.

Părea absurd ca nimeni sa nu ii ofere oricât de puţine informaţii. Oare unde se află, care era motivul pentru care a fost trezita și dacă aceasta era de fapt acuzarea sa.

Ușa mare a săli Capitolului, se deschisese greu și scoţând un sunet cu adevărat grav, ce nu îi făcea plăcere lu Y care părea vizibil afectată.

Scurtata de către cei doi Aurori, care se aflau de-o parte și alta, Y avea sa fie condusa în uriaşa încăpere. Unde avea sa arate în fața sa un bărbat înalt cu părul alb ca zăpada, îmbrăcat într-o pelerina de culoarea rosie. După înfăţişare severă pe care o afişa acesta era cu siguranţă nu avea cum să-l păcălească.

- Domnule T, am adus-o! Încerca a se scuze unul dintre Aurori, în timp ce se îndepărteaza uşor de către Y.

- Silentium, rosti scurt domnul T, iar Y nu mai putea a se mişca în niciun chip. Degeaba încerca sa se mişte, era imposibil a se clinti cat de puțin. Avea își aducă aminte de ce ura așa de mult Casa Magiei. Genul acesta de trucuri în vremurile sale cele bune nu aveau cum să o țină pe loc.

Urma fără voia sa drumul parcurs de către misteriosul Domn T, pe care încerca în tot acest răstimp sa îl analize. Nu părea a fi mai bătrân decât aceasta, iar modul sau de acţiune părea a fi unul defensiv, deci era clar ca încerca mai mult sa se apere pe sine de o eventuala riposta din partea acesteia. Încă se putea simţi măgulită ca cineva putea încă sa aibă teama de aceasta. Doar nu era degeaba numita ASASINUL ZEILOR.

Prin trecerea mai multor holuri, putea a observa uriașele încăperi pe care nu le putea recunoaște. Cat de mult avea să se fi schimbat Lumea de Mijloc? După cele cunoscute de către aceasta capitoliu nu avea a fi arătat cândva aşa, iar arhitectura părea cu totul diferită. Câteva dintre tablourile așezate pe holuri, care reprezentau figurile unor personaje pe care nu avea să recunoască ii adâncă și mai puternic starea de confuzie.