când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Deze afbeelding leeft onze inhoudsrichtlijnen niet na. Verwijder de afbeelding of upload een andere om verder te gaan met publiceren.
╭⋟────────────────────────╮
Aaron.
Am crezut că Aaron glumește.
Nu.
De fapt, am sperat că glumește. Am crezut atâția ani că Redmond, deși nu este cine știe ce întreg la minte oricum, că are măcar puțin sens comun. Am crezut că este o persoană normală, cu minusurile sale, dar normală. Oricum. Cine putea fi atât de idiot încât să aducă pe altcineva în astfel de loc? Și nu pe oricine altcineva, ci pe chiar fiul partenerului său de afaceri? Trebuie să fii idiot să chiar faci asta.
Dar Redmond era mai mult decât un idiot. Cred că și asta era problema.
— Și îți place priveliștea? îi aud vocea lui Aaron surâzând în cască, în timp ce eu căutam cu privirea prin mulțime chipul bătrânului.
Îți bați joc de mine. Scena zici că era scoasă dintr-un film. Nici nu vreau să elaborez ce fel de film. Dar unul care ar avea 21+ pe el. Nici măcar nu eram suficient de adult pentru a vedea asta. Iar tâmpitul ăsta m-a adus aici. Sângele mi s-a urcat în obraji de la ce vedeam în fața mea, dar chiar nu voiam ca Aaron să vadă că sunt stânjenit. De fapt, nu voiam nimeni să vadă asta.
L-aș întreba pe Aaron unde este, dar eram împrejmuit de oameni. Expir lung, croindu-mi drum prin mulțime. Fete sau bărbați dezbrăcați. Mă întrebam câți dintre ei erau căsătoriți. Sau câți au venit aici pe ascuns. Unii gemeau bună glas tare, alții încercau doar să își servească băutura în pace. Dar totuși, mă amuza. Gândul că bărbatul ăsta m-a adus într-un astfel de loc. De ce? Dracu știa, dar Redmond chiar era un om ciudat.
Îi trimit un mesaj lui Redmond unde îi zic că sunt înăuntru, deoarece mă simt mai bine. Acum numai urma să-l aștept.
Fumatul era permis înăuntru.
Îmi fac loc pe o canapea și îmi scot o țigară din alt pachet. Poate mă vedea Redmond și venea singur la mine. Nu aveam de gând să umblu după el să îl caut. Îmi las capul ușor pe spate, jucându-mă cu bricheta printre degete.
— Fumezi?
Pufnesc amuzat. Îmi trec privirea prin jur, dar nu-l puteam vedea pe șaten. Oriunde era, mă vedea.
Chem un chelner aproape de mine și iau un pahar de pe tava sa, golindu-l fără pic de ezitare.
— Da, vino și tu aici pentru o țigară.
Îl aud cum surâde.
— O să creadă lumea că vorbești cu tine singur. Nu bea mult.
