când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╭⋟────────────────────────╮
Luptând cu focul.
Ardea.
Al dracului de tare. Îmi simțeam întreg trupul zdruncinat de o durere ascuțită, agonizantă, în timp ce interiorul îmi ardea. Era sufocant, simțeam fierbințeala sângelui accentuând acel sentiment și mai puternic. Nici nu mă puteam mișca. Până și actul de a respira mi se părea în sine dureros. Totul în jurul meu se învârtea, iar asta nu mă ajuta deloc. Îmi simțeam inima bătând puternic în piept, iar tot ce vedeam în fața mea era sânge. O grămadă de sânge. Totul era roșu.
Mă simțeam de parcă eram înecat în apă. Într-o apă rece ca gheața, arzându-mi întreg trupul într-o durere pătrunzătoare. Voiam să ies, dar fiecare mișcare mă cuprindea în dureri mai apăsate. Și căutam să ies la suprafața acestui void, dar nu exista. Pluteam la nesfârșit pe valuri dureroase, ca lame ce îmi tăiau prin carnea vie și împingeau lamele tot mai adânc la orice mișcare.
Asta însemna că o să mor?
— Nu te mai agita, Aaron, o să fie totul bine. Sunt medici foarte buni, se ocupă cu lucruri de acestea. E un spital privat și sunt prieten bun cu proprietarul. Vom putea intra fără documente.
Totul era în ceață pentru mine. Eram mult prea slăbit din cauza împușcăturii. Lumea învârtea în jurul meu și mă simțeam cum mă pierdeam tot mai mult. Nimic nu mai făcea sens în mintea mea și eram doar derutat. Eram într-o mașină, deși nu aveam habar cum am ajuns în una.
— Dumnezeule, e doar vina mea, îl aud pe Aaron oftând tremurător, privindu-mă cu o expresie foarte îngrijorată pe chip.
— Când ajungem acasă? Cuvintele mi se împleteau în gură.
Aaron era lângă mine, pe scaunul pasagerilor din spate. Îmi rezem umărul de-al său, scrâșnind din dinți din cauza durerii.
— Fierbe, Richard, îi simt răceala mâinii sale pe fruntea mea.
— Încă câteva minute, Aaron. Ajungem.
Îi simt perechea de buze sărutându-mi scurt ceafa, strângându-mi umărul mai aproape de el. Pentru o secundă, acest sentiment s-a simțit precum o fierbințeală plăcută, calmând sentimentul rece de arzător din trupul meu. Iar pentru o secundă, în sfârșit am putut respira normal. Mi-am simțit chiar și umerii cum se relaxau, iar ochii mi se închid liniștiți.
— Damian, mai rabdă câteva secunde, bine? Îi aud vocea zvâcnind în interiorul minții mele, iar totul devenise negru repede.
