când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
╭⋟────────────────────────╮
Alcool.
Mintea îmi era cu totul pierdută după citirea mesajelor. As fi vrut să zic ceva, habar n-am ce. Măcar să reacționez, dar cumva, o parte din mine, deja nu mai era deloc surprinsă. Era chiar hilar. Ceva ce îmi făcea întreg trupul să se crispeze, de fapt era hilar. Doar o glumă proastă, făcută special doar ca să îmi întoarcă mintea pe dos.
Expir lung și zgomotos, scăpând o înjurătură pe buze. Strâng telefonul în palmă, întrebându-mă dacă era doar un vis stupid. Ceva soi de creație a minții mele. Mi-ar fi plăcut să fie.
Îmi dreg glasul zgomotos, coborându-mi privirea. Situația asta nu se amesteca bine cu lipsa de somn.
— Doar obosit, îngân abia auzit, ascunzându-mi chipul în spatele unui scaun.
Nu știam cum ar trebui să reacționez în momentul ăsta, dar doar îmi scot telefonul vechi din ghiozdan și fac cât mai multe poze la ecran. Cât nimeresc, ce nimeresc, cât de clare erau măcar pozele— erau ultima mea problemă. Principalul să le am. Măcar pentru mine.
— Am ajuns la școală, dar dacă preferați să rămâneți în mașină, îl pot contacta pe tatăl dvs. Nu cred că sunteți bin–
Deschid portiera.
— E okay. Sunt okay, îl tai amețit.
Își întoarce bărbia spre mine, privirea coborându-i spre telefonul din mâna mea. Reușesc să-l bag pe cel vechi în ghiozdan la timp, încât privirea îi prinse doar telefonul Feliciei.
— Este cumva telefonul domniș–
— Da. L-am luat accidental. În timp ce sunt la ore, te rog transmite-i telefonul înapoi.
— Oh, înțeleg.
Ies din mașină, ținându-mă strâns de ușă încât să îmi păstrez echilibrul pe picioare. Mă cutremur ușor înainte de a reuși să îmi țin pasul drept.
— Și vorbește cu tata… spune-i să își facă timp urgent pentru mine. Am o discuție importantă cu el.
✦✧✦✧
Îmi croiesc pași fermi pe podeaua de lemn, apropiindu-mă de birou. Privirea tatei se ridică asupra mea, un oftat lung părăsindu-i plămânii. Îmi întâlni privirea, iar după doar expresia de pe chipul său puteam vedea că nu eram întâmpinat prea bine.
