când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți
"Ai o țigară?"
Totul s-a început cu o simplă întrebare.
Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
╭⋟────────────────────────╮
Jucând periculos.
— Încetați show-ul acesta de copii, mârâi când mă întorc înapoi la masă. Jayson, vino cu mine.
Până m-am întors eu la masă, ăștia erau aproape din a se mânca de vii. Damian începuse să se certe cu doi studenți, iar ceilalți nu făceau nimic pentru a mai calma apele.
— Media întotdeauna exagerează! Cum poți crede ce arată la televizor?
— De ce tot îmi învârți cuvintele din gură? Nu am spus nimic de televiziune, doar am spus că cei de la ADA nici măcar nu se ating de oameni ca tine, îi răspunde Damian.
— Au omorât cinci oameni dimineața asta! Cinci! Nu e vorba de unul singur, Jayson. I-au torturat înainte de moarte! Cinci oameni care probabil tot se gândeau că 'nu se vor atinge de oameni ca noi'.
— Jayson, îi repet numele. Vino.
— Victimele erau deja moarte, nu au fost torturate, erai de față când patologul a spus asta.
— Asta vor ei să crezi! Crezi că sunt idioți să-ți spună pe față că umblă criminali printre noi???
— Adică să crezi ceea ce spune poliția e o prostie, dar să crezi toate paginile de conspirații de pe Facebook e okay?
— Nu sunt conspirații, e adevărul! Îi reproșează.
— Nu mai mânca rahat. Jayson, treci cu mine, îl apuc de încheietură.
Mă ascultă în sfârșit.
— Din cauza asta țara asta se strică tot mai mult. Cetățenii nu vor să facă nimic și cred doar ce zic idioții de la guvernare, care tot ce știu să facă este să fure și să mintă, insistă idiotul de mai devreme.
Îmi simt o venă pulsând la tâmplă.
— Continuă să vorbești și vei afla ce fac eu pentru țara asta.
Râse forțat, îndreptându-și spatele. Nu mai adăugă nimic, astfel că îl trag și eu pe Damian după mine, tot fără să zic nimic.
Absolut NIMIC nu mergea după planurile mele.
Nimic.
Urăsc asta atât de mult.
Nu trebuia să mă enervez. Asta a fost a doua mea greșeală. Nu am idee care a fost prima — dar există și o primă greșeală. Oricare greșeală a fost, a fost suficient de gravă încât să lase un străin să afle cine sunt.
