ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

Î𝚖𝚒 𝚙𝚕𝚊𝚌𝚎 𝚜ă 𝚖ă 𝚌𝚎𝚛𝚝 𝚌𝚞 𝚝𝚒𝚗𝚎

FALLON

Flash Back

— Ăsta a fost primul tău sărut? mă întreabă el, trăgându-se înapoi ca să se uite la mine.

Stăteam cu ochii în pământ şi mă ţineam strâns de blatul mesei de bucătărie din spatele meu. Ce se întâmplă e atât de greşit. El mă împinge cu spatele pe blatul de bucătărie şi nu mă pot mişca. Mă doare.

Uită-te la el, Domnişoară-mă-descurc-şi-singură. Ridică-ţi privirea, idioato! Spune-i să te lase în pace. El nu te înţelege. Te foloseşte. Te face să te simţi pângărită.

— Vino încoace! Mă prinde de faţă, iar eu mă trag înapoi.

Lasă-mă să-ţi arăt cum să foloseşti limba aceea.

Nu e bine deloc.

— Fallon?

O vocea blândă şi suavă îmi pătrunsese în vis.

— Fallon, te-ai trezit?

Am auzit un ciocănit în uşă.

— Intru în cameră, mă anunţă ea.

Am deschis ochii, încercând să îndepărtez din minte ceaţa somnului cu o bătaie a genelor. Nu eram în stare să mă mişc.

Parcă mi-era capul separat de corp şi-mi simţeam mâinile şi picioarele totuna cu patul, ca şi cum mi se pusese pe spate o greutate de zece tone. Creierul mi se activase, dar corpul dormea încă profund.

— Fallon, îmi cântă vocea. Ţi-am făcut ouă ochiuri. Preferatele tale.

Am zâmbit, adunându-mi degetele de la picioare şi strângând pumnii ca să îi trezesc.

— Cu pâine prăjită pe care s-o înmoi? am zis de sub pernă.

— Pâine albă, fiindcă cea cu cereale e pentru fraieri, mi-o trânteşte Addie, iar eu mi-am amintit că îi spusesem exact aceleaşi cuvinte în urmă cu patru ani, când mama s-a măritat cu Jason Caruthers şi ne-am mutat acolo.

Am aruncat păturile de pe picioare şi m-am ridicat râzând.

— Mi-a fost dor de tine. Eşti una dintre singurele persoane de pe lumea asta pe care nu vreau să le scot din viaţa mea.

Addie, menajera şi cea care s-a purtat cu mine ca o mamă adevărată, spre deosebire de a mea, era şi printre singurii oameni faţă de care nu aveam inhibiţii.

Intră în cameră, ducând cu grijă o tavă plină cu bunătăţile pe care nu le mai mâncasem de ani de zile: ouă ochiuri,croasant, suc proaspăt de portocale, salată de fructe cu căpşuni, afine şi iaurt. Şi unt adevărat.

Bine, nu l-am gustat încă. Dar dacă era după cum o ştiam eu pe Addie, era adevărat.

În timp ce îmi aşeza tava pe picioare, mi-am dat părul pe după ureche şi mi-am luat ochelarii de pe măsuţa de lângă pat.

— Parcă spuseseşi că eşti prea şmecheră pentru ochelari de hipster, îmi reaminteşte ea.

Am înmuiat un triunghi de pâine prăjită în gălbenuşul oului.

— Se pare că îmi dădeam mult cu părerea, pe vremuri. Vremurile căcăcioase se schimbă, Addie.

I-am zâmbit triumfător şi vesel, în timp ce am luat o muşcătură şi am început să salivez şi mai mult când am simţit pe limbă moliciunea sărată a gălbenuşului combinată cu untul.