ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝙳𝚒𝚗 𝚌𝚊𝚞𝚣𝚊 𝚖𝚎𝚊?

FALLON

Mă gândeam că mai mult ca sigur aveau să treacă milioane de ani până să cad lată în noaptea aceea, dar am adormit în câteva secunde. Nici măcar nu mi-am mai amintit cum stăteam în pat, încercând să mă relaxez.

După câte am avut pe cap, Madoc, Addie, petrecerea şi apoi "ploaia", am închis ochii şi m[1]am trezit aproape în aceeaşi poziţie în care adormisem.

Imediat cum am deschis ochii, am fost bombardată însă de o avalanşă de gânduri, apoi de griji, toate atacându-mă precum o turmă de elefanţi tropăind prin capul meu.

Am tras adânc aer în piept. Rahat. M-am culcat cu Madoc! Nu-i nimic. Făcea parte din plan. Dar ţi-a plăcut. Nu, mi-a plăcut la nebunie.

Nu-i nimic. Nu te-ai mai culcat cu cineva de doi ani. Erai dornică.

I-ai spus lui Madoc că părinţii minţiseră?

Bine, deci nu am vrut să creadă că aş fi spus aşa ceva. Nu ar fi trebuit să-mi pese. O scăpare minoră care nu ar trebui să afecteze restul planului. Relaxează-te.

Dar avea să îl confrunte pe tatăl lui în legătură cu asta. Tatăl lui va veni acasă...

Şi? Voiam ca dl. Caruthers să vină acasă. Planul meu va da oricum roade în câteva zile. Totul se desfăşură conform planului. Am inspirat o gură de aer proaspăt şi am expirat tremurat. Atunci de ce nu eram fericită?

În primul an petrecut departe de casă fusesem prea năucită, prea zguduită, ca să înţeleg ceva din ce se întâmplase, aşa că nici vorbă să fiu în stare să-mi pun lucrurile în ordine. În ultima perioadă însă nu mi-am imaginat decât dulcea mea răzbunare şi cum să fac să îi văd suferind.

Pe fiecare în parte. Să le văd lumea dată peste cap aşa cum ajunsese şi a mea. Dar mintea mea zbura la noaptea trecută. La buzele lui Madoc pe gâtul meu. La cum privea fiecare bucăţică din mine de parcă mă vedea pentru prima dată. La cât de mult privirile sale înflăcărate şi mâinile posesive mă făcuseră să simt că mă dorea. Poate că nu era decât un copil răsfaţat şi un ticălos narcisist, dar mă făcuse să-mi pierd minţile.

Nu trebuia să uit că, deşi cineva putea fi uimitor în pat, acest lucru ar fi putut însemna mai mult decât atât.

Pentru Madoc era un joc, dar pentru mine era război.

M-am rostogolit şi m-am ridicat în fund, legănându-mi picioarele pe marginea patului, dar urgent mi-am coborât privirea şi am răsuflat cu putere. La naiba! Simţeam că stau să mă rup pe dinăuntru şi muşchii inferiori ai abdomenului mă dureau. Mă durea peste tot.

M-am ridicat din pat şi, bălăngănindu-mă prin cameră în vârful degetelor, am crăpat uşa de la cameră. Am auzit vuietul unui aspirator undeva prin casă şi am ştiut că Addie se trezise. Strecurându-mă afară, am fugit în cea mai mare viteză pe coridor, la baie.

Dormitorul lui Madoc avea baie. Al meu nu avea. Eram cantitate neglijabilă.

— Te-ai trezit! răcni o voce gălăgioasă. Ce bine de mine. M-am întors spre stânga şi l-am văzut pe Madoc cum închidea uşa de la cameră şi alerga spre mine. Mi s-a pus un nod în gât. Ce nai... A tăbărât pe mine ca un jucător în apărare, m-a prins de talie şi m-a aruncat peste umăr.

— Madoc! Pune-mă jos!

— Șșș... A împins cu mine în braţe uşa de la baie, lovind-o cu piciorul ca să se închidă şi m-a plantat cu fundul pe dulăpiorul de baie.