ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝙲𝚒𝚊𝚛𝚊𝚗.

FALLON

Când am ajuns acolo, am văzut că toţi erau aşezaţi. Jared alături de Tate, un scaun gol pentru Jax lângă Jared, apoi Katherine şi Jason, după care erau trei scaune libere pentru Madoc, mama şi cu mine.

Dar sub nicio formă nu avea să stea ea la masa aceea, aşa că l-am aşezat pe tata, iar eu şi Madoc ne-am pus pe celelalte două scaune. L-am prezentat pe tata lui Tate, Jared şi Katherine.

Jason însă n-a aşteptat să-i vină rândul:

— Ciaran, a salutat el, înclinându-şi uşor capul, în timp ce-şi punea şervetul în poală.

— Jason, i-a răspuns tata.

Şi cam asta a fost conversaţia dintre ei. Jason apăra tipi ca tatăl meu, dar nu ţinea neapărat să fie văzut că se trage de şireturi cu vreunul dintre ei.

Şi clar nu-şi dorea ca fiul său să fie asociat cu familia Pierce. Îi eram loială tatălui meu, dar am înţeles poziţia lui Jason.

Chelnerii au început să aducă tăvile cu primul fel de mâncare şi toată lumea se simţea mai relaxată. Katherine şi Jason discutau, întrebându-se probabil unde naiba era Jax, iar Tate îi povestea lui tata şi mie cum a invitat-o Madoc la bal în clasa a zecea.

Motivele fiind neromantice cu desăvârşire, am fost asigurată.

Altfel, aş fi fost nevoită să pun punct întâlnirilor de alergat.

Orchestra interpreta o piesă jazz şi câtă vreme aperitivele fuseseră deja servite în timp ce oamenii povesteau şi dansau, cina cu şapte feluri de mâncare a început direct cu supa. Era o supă excelentă de sparanghel şi, deşi era gustoasă, nu-mi venea să cred că oamenii plătiseră zece mii de dolari tacâmul ca să fie acolo.

Mă rog, nu pe un singur tacâm, pe toate cele şapte. Presupun însă că în asta constă filantropia în înalta societate.

— Sper că toată lumea se simte bine în seara aceasta.

Mama venise în spatele nostru şi m-am înmuiat când i-am simţit mâna lui Madoc pe spate.

— Ciaran, Katherine, i-a salutat ea. Categoric nu sunteţi chiar cei pe care mă aşteptam să-i văd în seara aceasta. Aveţi tupeu.

Nu puteam să o văd pe mama. Şi nici nu aveam de gând să mă uit la ea.

Am văzut-o însă pe Katherine cum face ochii mari şi cum îşi mută apoi privirea în pământ.

— Ajunge, a intervenit Jason. Ţi-am transmis că voi veni cu Katherine.

— Târfa ta stă pe locul meu.

Jared a sărit ca ars de pe scaun, aproape dărâmându-l.

— Dacă nu iei atitudine şi nu o controlezi pe ticăloasa asta, o iau pe mama şi plecăm de aici.

Jason se ridicase în picioare, încercând să dezamorseze situaţia.

— Nu pleacă nimeni. Patricia. Faci o scenă. Opreşte-te.

— Să mă opresc? Dar oricum sunt pe dinafară.

Îşi pusese braţele cruciş pe piept, iar poşetuţa i se bălăngănea de încheietură.

— De ce mi-ar păsa că fac o scenă? De fapt, acum doar mă încălzesc. Poate că voi pierde această luptă în sala de judecată, dar târfa ta se va târî în noroi de faţă cu toată lumea. Nici măcar nu am început.