ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝙼𝚒-𝚎 𝚊𝚕 𝚗𝚊𝚒𝚋𝚒𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚘𝚊𝚖𝚎.

FALLON

Ştiam exact ce simţeam pentru Madoc. Ştiam şi de ce simţeam aşa. Îl uram. Uram ce îmi făcuse. Dar de ce naiba mă ura el pe mine? M-am spălat pe faţă cu crema de exfoliere, făcându-mi ritualul de dimineaţă în timp ce mă gândeam la el. Madoc se purtase grosolan noaptea care trecuse. Parcă nu ştia ce vrea. Era evident că mă dispreţuia. Asta nu făcea parte din plan.

Lăsasem multe lucruri neterminate, dar până la urmă care era problema lui? Doar primise ceea ce a vrut?

M-am şters pe faţă, mi-am aruncat ochelarii pe nas şi am început să cobor scările, repetându-mi în minte cuvintele lui.

"Crezi că acum te-aş mai atinge? Ştii cum obişnuiam să-ţi spun? Păsărică-din-dotare. Erai în zonă când aveam nevoie să mă eliberez de presiune"

Niciodată nu fusese atât de crud. Nici chiar înainte să începem...

Un strigăt puternic a răzbătut din coridorul lung, spre scări, şi m-am oprit.

— Madoc, pune-mă jos.

Vocea lui Addie răsuna de undeva de la parter. Mi-am încrucişat braţele peste piept după ce mi-am dat seama că eram încă în maiou, fără sutien, iar Madoc era acasă. Dar le-am lăsat repede jos.

E încă aici. Bine. Aici trebuia să fie şi acum nu mai era nevoie s-o fac pe Addie să-l cheme acasă.

Mi-am lăsat bărbia în piept, mi-am îndreptat umerii şi am pornit-o în jos pe scări. Când am intrat în bucătărie, l-am văzut pe Madoc care stătea în spatele lui Addie şi încerca să se întindă peste umărul ei ca să ia cu lingura din aluatul pe care ea îl amesteca. Zâmbetul său dulce, nelipsit, care întotdeauna i se regăsea şi în priviri m-a făcut să mă opresc brusc şi să mijesc ochii.

Nu mai zâmbi, mi-am comandat mental. Am mijit şi mai mult ochii, atât de mult că sprâncenele aproape că mi s-au atins.

El a întors dintr-o mişcare lingura şi şi-a înfundat în gură amestecul lipicios, ca de ciocolată în timp ce Addie încerca să-i smulgă lingura înapoi. El s-a răsucit pe călcâie ca să se îndepărteze, iar ea încerca să-i ardă una peste cap, dar amândoi râdeau.

— Nu băga lingura în vas după ce-ai băgat-o în gură, obrăznicătură ce eşti! Nu aşa te-am învăţat.

Flutura după el lingura mare din lemn, stropindu-şi cămaşa albă cu picături de aluat, deşi avea şorţ de bucătărie.

Madoc i-a făcut cu ochiul, s-a îndreptat spre frigider cu linguriţa de argint atârnându-i din gură (ca să vezi chestie) şi a înşfăcat o sticlă de Gatorade.

Privirea mi-a întârziat pe tatuajul uriaş de pe spatele lui, care se întindea de la un umăr la celălalt.

Inima mi s-a oprit. Să fie oare numele meu? Am clipit însă şi am alungat din minte această idee ridicolă. Nu. Avea tatuat Fallen nu Fallon. Litera e fusese acoperită neglijent cu cerneală ca să pară că din ea ies flăcări.

Era, chiar şi aşa, un tatuaj reuşit şi a trebuit să mă forţez să nu mă mai gândesc la cât de sexy îl făcea să arate acel tatuaj. Tatuajele fac pe toată lumea să arate sexy.

Mama mea, atunci când vorbeam cu ea, avea obiceiul să comenteze mereu despre cum aveam să arăt tatuată la optzeci de ani.

Aveam să arăt minunat.

Blugii, fără curea, stăteau atârnând şi nu avea tricou pe el, de parcă tocmai se trezise şi uitase să se îmbrace. Dar nu eram eu în măsură să comentez despre asta. Eu aveam pe mine doar pantalonii scurţi de pijama şi maiou, arătând cu mult mai indecent decât el. Părul mi-era în toate direcţiile, ciufulit, peste faţă şi pe spate, şi încâlcit.