ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝙵𝚊𝚕𝚕𝚘𝚗?

Fallon

Dăm informaţia când eşti pregătită.

Mesajul era de acum trei zile, de când am ajuns. Cu degete nesigure, am scris răspunsul.

— Fallon? Madoc ciocănea la uşă şi m-am oprit din scris.

— Lasă-mă în pace, i-am spus răspicat prin uşa închisă.

— Nu. Poftim? Mi-am ridicat vocea ca să-i răspund pe un ton mai aspru.

— Tu mi-ai zis să încui uşa ca să nu te apropii, idiotule! Exact asta fac.

— Am născocit replica asta când aveam şaisprezece ani şi braţe cât scobitorile. Vocea înfundată a început să se audă mai puternic.

— Acum am muşchi, a continuat el, iar uşa asta devine în cinci secunde lemn de foc dacă nu-mi deschizi. Am alergat la uşă şi am descuiat-o dintr-o singură mişcare.

— Să nu-ndrăzneşti!

— Ce ai? M-a îmbrâncit şi a intrat pe lângă mine, întorcându-se ca să fim faţă-n faţă.

— Am petrecut o zi frumoasă împreună. Am făcut planuri pentru o noapte şi mai grozavă. Pentru început, cu un jacuzzi. Bineînţeles că făcuse planuri. Am trântit uşa în spatele lui, clătinând din cap şi lăsând sămi scape un râs amar.

— Ţi-am spus să mă laşi în pace. De ce nu poţi face asta? Tonul meu era sec, însă am simţit cum muşchii de la mâini şi de la picioare au devenit rigizi când am trecut pe lângă el. Agăţându-mă de braţ, m-a tras în faţa lui.

— Vii în camera mea îmbrăcată aşa... Gesticula, arătând spre mine, din cap până-n picioare.

— Apoi pleci în fugă şi te aştepţi să nu mă întreb ce dracu' e în capul tău?

— De ce contează? Nu îţi pasă. Oricum nu-ţi pasă de nimeni în afară de tine.

Mi-am tras braţul şi am trecut de cealaltă parte a patului, la o distanţă sigură.

Mă privea uimit, ca şi cum nu înţelegea ce era în capul meu. Şi nici cum ar putea înţelege. Întorsesem complet foaia, întâi îl lăsasem să mă seducă, apoi am schimbat jocul şi am încercat eu să-l seduc, doar ca să demonstrez că pot face asta. Am dat greş într-un mod spectaculos, iar acum îl respingeam.

Era nedumerit şi avea toate motivele să fie aşa. Eu ştiu sigur că eram nedumerită. Mă gândisem că ştiam exact ce voiam să se întâmple când aveam să mă întorc acasă.

— Ce naiba se petrece aici? E din cauza întrebării despre alte fete din patul meu? m-a întrebat venind spre mine.

Mi-a scăpat un suspin slab, aproape imperceptibil, şi odată cu el mi s-au năruit toate planurile.

— Nu contează.

— Te-aş putea întreba despre ceilalţi tipi, dar nu fac asta. Se vedea că era deja enervat.

— Vrei să ştii de ce? Pentru că m-ar deranja să ştiu. Tu chiar vrei să ştii câte fete au trecut prin patul meu? Cu câte fete m-am culcat? L-ar deranja.

— Nu, nu vreau să ştiu. Nu suntem împreună, am lovit eu înapoi.

Madoc a rămas nemişcat, cu expresia feţei uşor înăsprită şi bărbia ridicată, dar corpul îi era ca de piatră. Nu îmi dădeam seama dacă era furios, rănit, derutat sau deranjat.