ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝚃𝚊𝚝𝚊𝚕 𝚎𝚒...

Maddoc

 —Nu este fata potrivită pentru tine.

Vocea lui suna ca un ecou îndepărtat în timp ce eu rămăsesem cu ochii la cuvintele de pe ecran.

— În primul rând, tatăl ei... vorbele i-au rămas în vânt. Şi nu l-am mai auzit.

Am simţit cum se prăbuşeşte cerul peste mine, am scăpat telefonul pe jos, apoi mi-am pus coatele pe genunchi şi mi-am ascuns faţa în mâini.

Îmi aminteam acest sentiment. Îl mai simţisem cu ani în urmă când îmi spuseseră că plecase din senin. Când am văzut patul ei gol în care ne pierduserăm împreună virginitatea.

Când nu puteam dormi şi dădeam buzna la demisol ca să cânt la pian. Nu mai voiam asta. Nu mai voiam să simt din nou aceste lucruri. Am tras atât de adânc aer în piept, încât m-au durut plămânii de am crezut că explodează.

— Nu mai vorbi, l-am întrerupt fără să mai fiu atent la ce spunea. Nu mai spune nimic. Optsprezece ani? am întrebat. Asta înseamnă că te vedeai cu Katherine Trent când erai însurat cu mama. Privirea i-a căzut pe birou, după care s-a uitat din nou la mine.

N-a zis nimic, dar i se citea vina în priviri.

Pentru numele lui Dumnezeu? Ce s-a întâmplat cu el?

— Madoc, vorbea încet. Te trimit mai devreme la Notre Dame, mi-a zis resemnat. Poftim? Probabil observase încruntarea nedumerită de pe faţa mea, pentru că a început să-mi explice.

— Lucrurile vor deveni cam încinse pe aici. Dacă divorţez, Patricia nu va avea de ales şi va trebui să se întoarcă acasă. Tu vei sta în casa din South Bend până se deschid căminele.

— Pe naiba! Am dat din cap şi am sărit înapoi în picioare. Ca de obicei, tata rămase calm, fără să mişte un muşchi.

— Bine, atunci du-te în vizită la mama ta în New Orleans pentru cât a mai rămas din vară. Nu vei rămâne aici. Vreau să înţelegi totul cât mai clar şi pentru asta ai nevoie de spaţiu. Mi-am trecut mâna prin păr.

Ce naiba se întâmpla?

Nu voiam să merg în Indiana tot restul verii.

Abia dacă ştiam pe cineva, în afară de câţiva profesori universitari pe care mi-i prezentase tata.

Din când în când mergeam la evenimente sportive sau la întâlniri ale absolvenţilor. Nu plecam nicăieri.

Nici în ruptul capului! Nu plecam nici la New Orleans. Prietenii mei erau aici.

— Madoc. Mi-a făcut semn din cap, de parcă ar fi putut să-mi citească gândurile şi îmi spunea nu.

— Vei pleca, îţi vei găsi un serviciu sau un program de voluntariat ca să faci ceva cu timpul tău, fiindcă în acest moment încerc să te protejez de tine însuţi. Îmi voi retrage tot sprijinul, banii de studii, îţi iau maşina până deschizi ochii. Ai nevoie să te detaşezi puţin de tot. Fă cum îţi spun, altfel îmi forţezi mâna.