ℝ𝕚𝕧𝕒𝕝𝕚

𝙳𝚒𝚜𝚝𝚛𝚊𝚌ţ𝚒𝚎 𝚙𝚕ă𝚌𝚞𝚝ă

Maddoc

Voiam să sar la gâtul ei. Fără oprire, până când se risipea şi nu mai rămânea nimic din ea. Voiam să strige şi să plângă. Voiam să ciobesc armura asta dură a ei până când se făcea roşie de furie şi începea să plângă în hohote.

Voiam să fie distrusă.

Apoi voiam să tremure şi să întindă mâinile să mă prindă fiindcă era înfometată de mine.

M-am ridicat şi mi-am întins braţele în spate.

— Am invitat pe toată lumea să stea acasă la tata în noaptea asta. Trebuie sa ajung prin nişte baruri cu cei din echipă şi vreau să petrec ceva timp şi cu Jared, Tate şi Jax...

— Distracţie plăcută atunci, m-a întrerupt ea. Mi s-a strâns stomacul.

— Nu rămâi?

— Nu, noi am venit cu două maşini. Eu plec la noapte cu a lui Tate. Aşteptam doar să văd ce fac ceilalţi înainte să plec. Îmi frecam bărbia încercând să găsesc o soluţie să o fac să rămână fără să pară că voiam acest lucru.

— Atât de încăpăţânată, am bombănit. Mi-a aruncat o privire iute şi tăioasă.

— Ce vrei să spui?

Chiar aşa, ce voiam să spun?

Mi-am scos cheile din buzunar şi i-am zis fără să mă uit la ea.

— La revedere, Fallon. Tonul era tăios.

După ce am trecut de ea, mi-am scos telefonul din celălalt buzunar şi l-am sunat pe Jax.

— Ce vrei? a răspuns el.

— Scoate buşonul de la supapa de admisie a maşinii lui Tate, i-am zis scurt.

— De ce?

— Pentru că dacă nu o faci, voi spune tuturor unde dispari în lungile tale nopţi pe care le petreci în oraş.

Nu erau doar vorbe goale. Poate că ar fi trebuit să-i spun lui Jared despre ce aflasem primăvara trecută.

— Ştiam că nu trebuia să-ţi spun, a bombănit el. L-am luat peste picior.

— Nu mi-ai spus, mi-ai arătat. Iar acum am coşmaruri cu care trebui să mă lupt. Cred că am nevoie să vorbesc cu cineva despre asta, l-am avertizat. Cred că am nevoie să vorbesc cu mulţi oameni.

— Bine, a şuierat el. La naiba. De parcă Tate nu îşi va da seama cum să o repare în două secunde.

— Ei bine, atunci asigură-te că nu apucă să se uite sub capotă.