O adiere de iubire

Capitolul 33 🖤

Ma foiesc deschizându-mi leneșă ochii. Analizez încăperea conștientizând locul unde mă aflu. Știu că aseară, când am venit din club, nu am mai trecut pe la mine și am venit direct la Yoongi, iar tot ce am reușit sa fac a fost sa ma schimb de haine într-un tricou de-al motanului meu.
Chiar trebuie sa vorbesc cu Yoongi despre viitori noștri copii, dar, mai întâi trebuie să-l trezesc.
Ma misc astfel încât sa pot ajunge la fata lui și îl sărut scurt.
Vad cum se strâmbă, dar nu deschide ochii, asa că îl sărut iar, de doua ori și chiar îmi răspunde.
- Vreau sa dorm... De ce m-ai trezit?
- Ca sa nu ma plictisesc singura. Și sa vorbim. Dacă amânăm, nu o sa mai am chef sa discutam.
- Despre?
- Noi, în viitor.
- Huh? Detaliază.
- Vreau copil. Spun și îl sărut iar.
- Ce vrei?
- Copil. Vreau un copilaș, un bebe.
- Acum?
- Nu chiar acum. Dar, în timp, vreau sa avem un copilaș. Ba nu, doi.
- Doi? Nu e cam mult? Defapt vreau un băiețel, poate și o fetita.
- Auzi la el. Poate și o fetita. Nu ma lua pe mine cu poate.
- Bine, bine. Zice râzând și ma strânge în brate.
- Ce nume o sa aibă băiețelul. Spun punându-mi capul pe pieptul lui.
- Mmmm. Vrei coreean sau american?
- Nu știu.
- Mmm. Mai avem timp sa alegem un nume pentru el, nici măcar nu a apărut. Sau, poate, o sa îmi faci tu o surpriza și o sa îmi zici ca ai un bebe aici. Spune și își pune mana pe burta mea.
- Nu, nu, încă nu.
- Dacă vrei, putem începe sa lucrăm la apariția fiului nostru.
- Mmmm... Sa nu ne grabim.
- Dar parca vrei copii.
- Pai vreau. Dar nu chiar acum.
- Deci e un 'nu'.
- Deci e un 'mai tarziu'.
- Bine, bine.
Închid ochii ascultând melodia creată de bătăile inimii pisicuței mele.
- De ce nu mi-ai zis despre asta pana acum? Spun eu dupa un timp.
- Despre ce?
- Despre faptul că vrei să vorbim despre copii pe care îi vom avea.
- Nu am vrut să te simți incomod. Si nici sa fiu eu cel care deschide subiectul.
- De ce nu?
- Pentru că, ma gândeam ca poate tu nu iti doresti copii cu mine, sau copii in general.
- Posibil sa fiu un parinte groaznic, dar copii imi doresc.
- O sa fim cei mai tari părinți din lume. In plus, Tae si Jimin sigur o sa ne fure copilul sa se joace cu el.
- Deja am gasit dadace. Super. Zic si chicotesc.
Aleg să nu mai zic nimic, bucurându-mă de liniștea care ne înconjoară.
- Care naiba are chef de vorba de dimineață? Spune Yoongi punând în evidenta zgomotele care se aud de pe hol.
- Cred ca, adică sigur, sunt Tae si Jimin. I-ai invocat.
- Dacă o sa bată la ușa, o sa ii ignorăm.
- Normal.
Nu durează nici două minute si inevitabilul se întâmplă. Se aude o bătaie în usa, urmată de vocea lui Jimin.
- Iriiis, Yoongi-hyung, deschideți ușa.
- Shhh. Imi șoptește Yoongi la ureche ca sa nu le strig ca o sa deschidem geamul, nu usa.
- Stiu ca v-ați trezit. Zice el.
- Nam-joon-hyung a incendiat hotelul. Zice Tae.
- Atunci va rog sa va duceți în mijlocul incendiului si sa ne așteptați, în liniște, acolo. Zic eu.
- Bun, v-ati trezit. Am venit cu vesti mari. Spune Tae.
- Nu ne interesează. Zic eu.
- Ati primit onoarea sa va duceți sa cumpărați mâncare. Zice Tae.
- De ce noi?
- Pentru că, Iris, voi doi sunteti singurii care o pot face. Nam-joon e ocupat cu bagajul, iar Jin a zis ca pasiunea lui e sa mănânce și să gătească, nu sa cumpere mâncarea. Si sigur nimeni nu ar vrea sa ne lase pe noi singuri, în Detroit. Zice Jimin.
- In plus, la cum sunteti voi, în maxim 10 minute aveti bagajele gata. Completează Tae.
- Asta pentru ca nu imi las lucrurile peste tot. Comentez eu.
- Mulțumim de oferta, dar refuzăm. Zice Yoongi.
- Dar imi e foame. Zice Tae.
- Ne vom duce. Dar nu pentru ca iti e tie foame. Acum valea din fata usii. Zic eu.
- Yeeeey. Zic ei.
- Nu am chef sa ies. Se plânge Yoongi.
- Nici eu. Dar, avem ocazia sa mergem si sa stam doar noi doi. Zic si il sărut.
- Imi place cum suna.
- Eu mă duc să mă schimb, ne vedem in 15 minute pe hol. Zic eu si mă ridic.
- Bine, cum zici tu. Zice căscând.
- Sa nu adormi. Spun, apoi părăsesc camera.
Intru la mine, plecând țintă spre duș.
După un duș fulgerător de rece, ma îmbrac repede in ceva drăguț, dar negru, adică într-o pereche de blugi negri, rupti si un hanorac de-al lui Yoongi, pe care i l-am luat fără să ii cer voie.
Imi iau cheile de la masina si părăsesc camera.
Portofelul meu e in mașină, iar telefonul la Yoongi.
Imi astept viitorul sot pe hol, sperând că o să se grăbească.
După ce termin cu filmul ăsta, mă duc inapoi in Coreea. Vreau sa stau mai mult cu iubitul meu. Imi e dor de parfumul lui, de îmbrățișările si săruturile lui. În plus, trebuie să începem organizarea pentru nuntă și sa ne ocupam de tot ceea ce o să apară după ce ne facem publică relația și logodna. Ne așteaptă un mare haos.
- Te gândeai la mine, nu-i asa? Zice Yoongi, scoțându-ma din gânduri.
- Nu iubire, ma gândeam la noi.
- Da, la mine.
- Si la mine. Oricum iubire, să mergem.
- Unde?
- Undeva sa luăm mâncare. Cred ca pizza. Dar o sa ne si plimbam.
- Unde?
- Curios mai esti. Vedem noi.
- Bine. Facem cum zici.
Părăsim incinta hotelului, mergând spre mașina mea.
- Mi-am dat seama de un lucru. Zice Yoongi.
- Ascult. Zic si plec de pe loc.
- Daca rămâi însărcinată, nu o să mai pleci, nu? O sa rămâi cu mine.
- Ăsta e motivul pentru care vrei copil? Sa nu mai pot pleca din Coreea?
- Nu, e un bonus.
- Stii ca pot pleca oricum. Cred ca o sa te descurci singur cu un copil.
- Stai. Nu se poate intampla asta. O sa ma simt ca si cand am fi divorțati.
- Atunci o să îl iau cu mine.
- Nu. Stati amândoi cu mine. O sa fim o familie mare si fericita.
- Stii iubire. Nu avem cum să știm ce ne pregătește viața. Sa ne bucuram de prezent si sa primim viitorul cu brațele deschise și sufletul și mai deschis.
- Corect. De asta te iubesc eu pe tine.
- Stii, trebuie sa ne interesăm de sala si sa stabilim o dată pentru nuntă. Zic eu, după o perioadă de liniște.
- Stiu. Dar, mai întâi trebuie sa facem o listă cu invitați.
- Nu vreau ceva mare. Vreau ceva drăguț si mic.
- Aici iti dau dreptate. Doar cunoștințe. Zice Yoongi. Stii, m-am gândit zilele trecute ca noi suntem ultimii care s-au cuplat, dar primii care au tupeul să înceapă o viață de familie. Continuă pisica mea.
- La ce altceva te așteptai? Pana isi face Nam-joon tupeu sa o întrebe pe Briana daca vreau sa se căsătorească cu el, o să dureze ceva. Iar până când Tae si Jimin o să se gândească sa faca acest pas, o să dureze mult. Ori acum, ori mai tarziu, tot noi am fi fost primii.
- Poate ai dreptate.
- Normal ca am. Oricum, sa stii ca trebuie sa ne întâlnim cu tata. Devine nerăbdător.
- Chiar trebuie? Nu ne putem vedea doar la nunta?
- De ce? Iti e frică?
- E putin spus frică.
- O haide. Mătușa te place. Adam te agreează, iar tata te suportă. Esti pe drumul cel bun.
- Dar asta nu mă scutește de frică.
- In cel mai rau caz o să te amenințe putin. Defapt sigur o să te amenințe, dar o să fie bine.
- M-am liniștit. Spune el ironic.
- Nu trebuie să te panichezi. Eu nu m-am panicat când ti-am întâlnit părinții.
- Mi-ai spus că ne vom întâlni la prima benzinărie în caz de ceartă.
- Da. Si nu am plecat. Chiar dacă fratele tău nu m-a agreat deloc.
- Asta pentru ca părerea lui Geum-jae nu contează.
- Să nu imi zici ca, brusc, iti pasa de ceea ce cred tata si mătușa.
- Oarecum... Puțin... Poate...
- Doamne Yoongs. Spun râzând, în timp ce parchez.
- Mulțumesc pentru susținere. Zice sarcastic.
Nu zic nimic, în schimb ii prind fata in palme si il sărut apăsat.
- Nu te mai comporta ca un bleg. Totul va fi bine. Mătușa si tata sigur nu o să aibă nimic de obiectat.
- Te ador.
- Eu mai mult. Zic si il mușc de nas.
- De ce ai facut asta?
- Fără motiv.
Acesta nu mai zice nimic, dar se strâmbă.
Coboram din mașină, intrând în pizzerie, pentru a da comanda.
- Buna ziua. As dori o pizza Boscaiola, doua Capricciosa, una Quattro Forrmaggi, una Ortolana, doua Diavola si una Hawaiana, toate medii si la pachet. De preferat cu blat pufos.
- Reveniți în 45 de minute pentru a ridica comanda. Zice chelnerul.
- Am înțeles.
Ies din pizzerie, mergând spre Yoongi, care stătea sprijinit de capota mașinii mele.
- Avem 45 de minute doar pentru noi doi.
- Și ce ar vrea scumpa mea logodnica sa facem in aceste 45 de minute?
- Hai in parc. Zic si il iau de mână, intrând în marele spațiu verde.
- Dintre toate locurile din acest oraș, tu ai ales un parc? Sincer, trebuia sa ma astept la asta.
- Aici sunt cele mai mari șanse să avem liniște. Asta chiar dacă tu te-ai îmbrăcat de zici ca vrei sa jefuiesti un magazin de bijuterii. Zic eu făcând aluzie la faptul că are o mască chirurgicală pe față, ochelari de soare, o șapcă în cap si gluga de la hanorac trasa deasupra..
- Nu trebuie sa fiu văzut prin parc cu tine.
- De ce nu? Si asa sunt multi care, cel mai probabil, te vor recunoaște. Si sunt destul de multe persoane care si-au dat seama ca suntem cuplati.
- Noi nu suntem cuplati. Suntem logodiți, e cu totul altceva.
Ne așezăm pe iarba, într-un loc mai retras, pisoiul meu punându-și capul în brațele mele.
- Nu inteleg de ce te prefaci ca suntem doar logodiți atunci cand esti numai tu si cu mine. Zic si ii dau gluga si șapca jos, ca sa am acces la părul lui.
- Incerc sa ma obișnuiesc cu ideea ca trebuie sa mințim.
- Nu mințim. Doar că nu zicem tot adevărul. Am fost logodiți pentru aproximativ 48 de ore. Nimeni nu ne-a întrebat ce am facut singuri prin America.
- Ne-am cununat civil pe ascuns, iar singurii care stiu sunt Adam și Kara, pe care i-am pus martori. Nici daca ne-ar fi întrebat nu am fi putut spune.
- Nu ti-au observat verigheta? Vad ca o porți.
- Nu. Si ma mira acest fapt. In plus, ce motiv am sa nu o port?
- Mda. Pana la urma tot o sa afle.
- Cred ca se vor supăra putin ca i-am mințit.
- Nu au de ce. Ar trebui să se aștepte la asa ceva de la noi.
- Da, dar ii știi pe băieți.
- Stiu ca sunteti niste dive sensibile. In plus, o să le treacă supărarea.
- Și când ai vrea sa le zicem ca suntem cununati?
- Păi, ori când vor observa verigheta ta, ori când va trebui să programam cununia oficială. Sau dacă vor gasi certificatul de căsătorie.
- Asta se poate intampla oricând. Se plânge Yoongi.
Cum am spus, ne-am cununat civil în Kansas. A fost ceva spontan. I-am rugat pe Adam si Kara sa ne fie martori, asta pentru ca erau prin zona si au fost de acord. Legal suntem sot si sotie, dar nimeni înafară de noi patru nu stie asta. Am grăbit lucrurile pentru ca am fost prea entuziasmați să așteptăm să o facem oficial. Dar, daca tot ne-am grăbit, nu am avut timp sa ne bucuram de căsătorie, sau sa ne programam luna de miere. Oricum nu cred ca ne vom putea bucura prea mult de nici una dintre cele menționate anterior.
- Mă lași să te surprind? Zice Yoongi, aducându-mă din nou pe Terra.
- Mă surprinzi mereu.
- Stiu asta. Dar ma refeream la vacanta pe care o vom avea după nuntă.
- Luna noastră de miere ne așteaptă.
- Da, luna noastră de miere. Vreau sa ma lasi pe mine sa pregătesc totul.
- De ce?
- Pentru că vreau sa te surprind. Tot ce trebuie sa faci tu, e sa te relaxezi.
- Bine, facem cum iti doresti tu.
- De asta te ador eu pe tine.
- Mm... Ar trebui să mergem să luăm comanda. Cred ca au trecut cele 45 de minute.
- Dar stau asa de bine. In plus, cine știe când vom mai avea ocazia să fim singuri.
- O sa facem noi rost de timp. Nu e asa de greu sa dispari.
- Nu si cand esti vedetă.
- Ai uitat ca ai o iubită care stie tot felul de oameni. Putem pleca oricând din țară, fără să afle nimeni.
- Stiu, dar tot o sa ne găsească.
- Nu si daca o să mergem într-un loc izolat. Am eu cateva idei.
- Oricât de mult aș vrea, trebuie sa refuz. Vreau sa te surprind. Spune si se ridică.
- Mă las pe mâna ta. Spun si mă ridic.
Il iau de mana si mergem agale spre pizzerie.
- Yoongi, vreau vată de zahăr. Zic eu dupa ce trecem pe lângă în stand cu această minune dulce.
- Așa, din senin?
- Daa... Stai aici până ma duc sa imi iau?
- Nu. Tu stai aici până ma duc eu sa iti iau. Zice si pot sa jur ca zâmbește.
- Nu refuz vata de zahăr.
Motănelul meu se duce spre acel stand, revenind în câteva minute cu o vata de zahăr mare și albastră.
- Poftim iubirea mea. Spune si mi-o dă.
- Te ador. Zic si incep sa ma delectez din ea, hrănindu-l si pe Yoongi care si-a dat masca jos.
- Eu tot cred ca tu esti de o mie de ori mai dulce decât vata asta. Zice soțul meu și mă sărută.
- Nu te mai linguși.
- Nu mă lingușesc, te apreciez.
- Atunci nu o mai face.
- De ce nu? Meriți asta.
- Pentru că exagerezi.
- Ba nu. Cand iubesti o persoană, ii vezi si cele mai mari defecte ca fiind cele mai frumoase calități.
- Ce legătură are asta cu situația actuală?
- Tu vrei sa pari dură, iar faptul că eu cred ca esti o dulce, tu il vezi ca un defect, deci are legătură.
- Puiule, asa faci si tu cand iti zic ca esti adorabil sau drăguț.
- Pentru că eu nu sunt.
- Mai tii minte ce mi-ai zis atunci cand abia ne cuplasem si vorbeam pe camera, iar eu te rugam sa faci ayego?
- Cred ca ar trebui să fi ținut minte, dar nu imi amintesc.
- "Daca sunt dulce cu tine, e pentru ca, atunci cand esti langa mine, sau te vad, las iubirea sa ia locul raționamentului si intru in pielea unui adolescent cu fluturi in stomac."
- Încă ai efectul ăsta asupra mea. Zice si mă sărută repede pe obraz. Iar daca imi aduc bine aminte, m-ai întrebat după daca am mâncat omizi. Continuă acesta râzând.
- Altfel nu pot explica fluturii din stomac. Dar, oricum, te rog sa ma aștepți în mașină cât mă duc eu sa ridic comanda. Spun si ii dau cheile.
- Nu vrei sa te ajut?
- Mă descurc.
Intru si imi ridic comanda, o si achit, apoi mă duc și pun cele 8 cutii pe bancheta din spate, urcând pe locul pasagerului, deoarece Yoongi s-a auto-declarat șofer.
- Stii cum sa ajungi la hotel?
- Nu, dar o să descopăr.
- O sa se răcească pizza până o să ajungem.
- Sa zică merci ca ne-am deplasat să o luăm.
- Daca nu o să o mănânce pe toata, le cer despăgubire în alcool. Si nu mă refer la soju. Vreau alcool scump și rafinat..
- Căsătorește-te iar cu mine, te rog.
- M-as căsători și de o mie de ori cu tine.
Dupa ceva timp, ajungem la hotel. A mers mai greu, deoarece a început să plouă.
Yoongi parchează mașina în apropierea intrării în hotel, pentru a nu ne uda nici noi, nici cutiile cu pizza .
Am decis să mergem direct la Yoongi in camera, pentru ca la ceilalți, cel mai probabil, e haos.
- In sfârșit. Credeam ca nu mai veniti. Zice Tae imediat ce iesim din lift.
- Încă nu ai murit, deci mai puteam întârzia. Comentez eu.
- De care ați luat? Zice Jimin.
- Am luat de mai multe feluri. Oricum, spuneti-le si celorlalți sa vina la Yoongi in camera, să mâncăm. Zic eu.
- Bine. Zic cei doi si dispar.
Intrăm în camera lui Yoongi, el punând cutiile pe covorul de pe podea.
Nu durează mult si incep sa isi faca si ceilalti apariția, ultimii care apar fiind Jessica si Jungkook.
Stai. Jessica maine pleaca, iar ea in loc sa fie lângă logodnicul ei, este aici. Ce naiba s-a întâmplat? Are un scurtcircuit la creier?
- Aici erați, voiam să ne apucăm de mâncat fără voi. Zice Jimin, având o felie de Diavola in mână.
- Aparent, camera mea a devenit cantină publică. Comentează Yoongi, dându-și ochii peste cap.
- Nu vorbi asa. Zic si ii dau o palmă peste cap, apoi mă aplec sa iau o felie de Quattro Forrmaggi.
- Într-o oră trebuie sa luăm masa, iar voi vă stricați pofta de mâncare cu fast-food. Zice Jungkook si incepe sa strângă cutiile de pizza.
- Hei. Zice J-hope protestand.
- Tatăl meu ne-a invitat la cină și mă gândeam că poate ați vrea sa mergeți. Zice Jessica.
- Bineînțeles că vom merge. Zice Jin zâmbind.
- Perfect. Spune aceasta.
- Hmm, bună idee, Kaneel, vino să mă ajuți să aleg cu ce să mă îmbrac. Zic si o prind de mana, trăgând-o după mine până în camera mea.
Am ocazia perfectă să o interoghez si sa aflu de ce nu sta cu James, având în vedere că mâine pleacă.
- De ce esti aici si nu cu logodnicul tău? Mâine pleci pe alt continent si nici dracu nu știe când va veți mai întâlni. Zic si o iau la rost, iar aceasta sta nonșalantă pe pat.
- Stiu, mi-ar fi placut sa stau cu el, dar are de înregistrat o piesă importantă. Spune aceasta analizând podeaua.
- Piesa importantă pe naiba. Zic si mă așez lângă ea. Stiu că încă nu ai idee cum e sa fii departe de cel pe care îl iubești, dar eu am trecut prin asta. Continui si mă las pe spate pe privind tavanul.
- Sa fiu departe de motanul meu e greu. Nu imi surâde ideea că eu sunt pe un continent, iar el pe altul. Deși vorbim la telefon destul de des, se întâmplă să fim si foarte ocupați, asta inseamna ca uneori sunt zile întregi în care nu știm nimic unul de altul. Zic din nou, oprindu-mă pentru a respira. Cine a spus că nicio distanță nu este prea mare când iubirea e reală, a mintit grav. Nu spun ca sentimentele de iubire dispar sau ca se diminuează, dar vei simti mereu un gol în stomac, multa presiune si vei fi îngrijorată foarte des. Continui, rostind tot ce aveam pe suflet, lăsând o liniște apăsătoare sa domine încăperea.
- Ar trebui sa te îmbraci. Zice șatena stricand liniștea.
Oftez profund si mă ridic, schimbându-mi hanoracul gri al lui Yoongi, cu unul negrul de-al meu, păstrându-mi blugii rupti.
Ne întorceam la Yoongi in camera de unde ii luam pe băieții, care nu se sinchiseau sa se grăbească.
Sincer, abia astept sa il revăd pe domnul Lancaster. Chiar imi e dor de el si de umorul sau, putin cam aspru, dar plăcut.
- Ar trebui sa ne fie frica? Zice Hobi in timp ce ne urcam in lift.
- Ce? Nuu. Tata e super de treaba, sigur va veți înțelege. Zice șatena.
- Jungkook a zis ca e fioros. Zice Jimin, astfel aflând si eu un lucru nou despre domnul Aron.
- Ce? Zice șatena.
- Nimic! Nu am spus nimic. Se apără repede micul nostru iepure vagabond.
Urcam in mașină, eu fiind total atenta la nimic si total plictisită de tot ce se întâmplă în jurul meu. Șoferul asta conduce încet, iar asta nu face decât să îmi amplifice starea de plictiseală.
- M-am plictisit de șoferul ăsta. Zic eu brusc. Pot să conduc eu la întoarcere? Continui adresând o intrebare sublimă, iar raspunsurile nu întârzie să apară.
- In niciun caz. Spune soțul meu.
- Nici într-un milion de ani. Zice Jin.
- Nu, nu, nu. Spune si Nam-joon.
- Bine, am inteles, nu trebuie să fiți asa rai. Spun si imi dau ochii peste cap, apoi mă imbufnez.
- De ce nu? Întreabă Kaneel.
- Păi. Pentru Iris, limita legală înseamnă viteza minima cu care poate conduce. Zice Nam-joon.
- Da. Are o manie pentru viteza. Cand eram in liceu, rămânea doar fum în urma ei. Zice Jimin.
- Ce pot sa spun. Am niste talente deosebite.
- Demența nu e talent deosebit. Zice Tae.
- Demența mea se trage de la cursele ilegale la care am participat.
- Curse ilegale? Spune Kaneel.
- Da. Am participat la mai multe curse ilegale de mașini. Sunt super. Adrenalina pe care o simti la fiecare curbă e de neimaginat. Iar mândria ca ai castigat cursa e un sentiment si mai tare. Zic eu. Ah și înainte să întrebi. Da, Yoongi stie. A fost primul dintre ei șapte care a aflat despre asta. Continui zâmbind.
- Daca știai, noua de ce nu ne-ai spus, hyung? Zice Tae.
- Pentru că, e viata ei. Si are tot dreptul sa decidă ce trebuie sa se afle si ce nu despre ea.
- Ati apelat la același principiu si în ceea ce va priveste relația și logodna? Spune Hobi.
- Se poate spune și așa. Zic eu.
- Acum mai participi?
- La curse? Nu. Asta nu ca nu as vrea, dar nu imi permite timpul, asta deocamdată.
- Nu ca deocamdată. Nu te vei mai apuca de curse ilegale. Zice pisoiul meu.
- De ce nu?
- Pentru că e riscant. Ce o sa mă fac eu fără tine, daca ai păți ceva?
- Ce ai facut si pana cand ne-am cuplat. Trăiești, asta faci.
- Aish, fata asta. Zice el.
Băieții mai dezbat subiectul " Iris nu stie ce e aia limita de viteza", asta pana cabd ajungem la locuința tatălui Jessicăi, care, atunci cand o vede, ii ofera o îmbrățișare mare de urs si ii zice ca ii va fi dor de ea.
Sincer, asa face si tata, dar el o face atât cand ajung acasă, cat si atunci cand plec.
- Tata, tata, aer. Zice șatena, reușind să scape din brațele bărbatului, de care chiar imi era dor.
- Acum voi. Spune acesta, întreptându-și atenția asupra băieților, adresându-se cu un ton mult mai rece si mai dur fata de cel folosit cu Jessica.
- Tată, ei sunt Bangtan sonyeondan. Zice Jess. Oh, oh, stai sa vezi ce pot face. Continuă ea entuziasmată, spunându-le după băieților sa isi faca introducerea.
- Dupa, Set, Bang! Tan! Annyeonghaseyo! Bangtan Sonyeondan-imnida! Băieții isi fac introducerea, Jessica aplaudând entuziasmată.
- Nu-i asa că-s drăguți? Spune șatena.
- E acceptabil. Zice domnul Lancaster.
Aron Lancaster. Continuă acesta, intinzand mână, fratele meu fiind primul care se prezintă.
- Eu sunt Kim Nam-joon, liderul trupei.
- Numele meu e Kim Seokjin, World Wide Handsome de asemenea. Zice Jin, etalându-si narcisismul, domnul Aron privindu-l cu o sprânceană ridicata.
- Ăm, lansându-l pe Jin, eu sunt Jung Hoseok. Intervine J-hope zâmbind.
- Eu sunt Kim Tae-hyung si va asigur domnule ca vom avea mare grija de fiica dumneavoastră.
- Eu sunt Park Jimin, domnule.
- Min Yoongi, eu vă pot asigura ca fiica dumneavoastră nu va muri cat va lucra pentru noi. Iubitul meu se prezintă, provocându-i un mic zâmbet domnului Lancaster.
- Pe tine te stiu, Jungwook. Spune acesta, slâlcindu-i numele, cel mai probabil intenționat, iepurelui nostru.
- Bună seara, domnule. Zice acesta timid.
- E Jungkook, tata, Jungkook. Il corecteaza Jessica.
- Iar eu sunt Anderson Iris. Spun si fac un pas în spate.
- I-iris? Spune acesta mirat si mă ia in brațe. Ce faci tu aici? Continuă acesta.
- Păi vedeți, cam sunt oarecum logodită cu unul dintre ei. Spun neutră.
- Logodită? Tu? Spune râzând, fixându-l pe Yoongi cu privirea. Pot să jur că tu esti logodnicul ei. Continuă acesta.
- Waa. Cum v-ati dat seama? Intreabă Jin.
- Are o verigheta si pare tipul de om cu care Iris ar ieși. Ii răspunde, punând în evidență detaliul pe care băieții nu l-au observat în ultima lună.
- O sa stati la usa toată noaptea? Se aude vocea lui James.
Intrăm în casă, mergând în sufragerie.
Domnul Aron, incepe sa ii întrebe pe băieți despre viitor, despre cariera lor, despre locul în care locuiesc, ajungându-se ca băieții ii propună lui James sa colaboreze pentru o piesă, acesta răspunzând oarecum sec, după asta, liniștea dominând încăperea.
- Iris, sunt curios, cum a decurs viața ta după ce ai jucat în filmul meu? Zice domnul Lancaster, spărgând liniștea.
- Păi stiti domnule, nu a fost chiar atât de roz. Am renuntat la actorie după "Războiul decazutilor", mi-a fost greu, pentru ca mama a decedat si am avut alte probleme în perioada aia. Am revenit în lumina reflectoarelor când m-am dus în Coreea, apoi am renuntat iar, din cauza unor probleme medicale, iar după am început din nou, după aproape 2 ani ani de absență, cred. Si, în prezent, am câteva planuri pentru următorii ani, inclusiv sa debutez cu primul meu album.
- Imi pare rau pentru mama ta.
- A trecut mult timp, m-am obisnuit.
- Presupun ca si tu stai cu ei. Nu iti e greu, având în vedere că veniți din domeni diferite?
- Având în vedere că stau cate o lună sau 2 cu ei, sunt suportabili. Adică si Tae-hyung a fost actor. A jucat într-o dramă. Imi mai exersez unele roluri pe el.
- Serios?
- Da. Serios. Dar acum prefer să mă axez pe ceea ce mă pasionează, adică pe muzica. Zice Tae, eu traducând.
- In ce ai jucat? Spune domnul Aron.
- Hwarang. Zice Tae.
- O drama coreeana cu tema istorică. Zic eu.
- Fascinant.
Iar de aici a deliberat o adevărată conversatie despre actorie, eu având si rol de translator, asta pentru ca, dragul meu frate, nu părea să dorească să se implice.
- Scumpo, de ce nu mi-ai zis că unul dintre ei e actor? Chiar imi place de Taeyeon si modul lui de a juca, o să-l bag într-un film de-al meu. Ii spune domnul Aron șatenei, când aceasta revine în cameră, loc de unde nici nu am observat ca dispăruse.
- E Tae-hyung domnule, Taeyeon e fata. Il corecteaza Tae.
- Tayung, Tayung, asta am zis si eu. Spune acesta, fluturându-si dramatic mâinile, stârnind o serie de râsete în cameră. Ascultați aici. Continuă acesta serios.
În camera se așterne o liniște totală, așteptând să vedem ce urmează să spună domnul Aron în continuare.
- Tu! Spune acesta arătând spre Jungkook. Tu trebuie sa ai grija de fata mea. Dacă o singură dată aud ca suferă, veți avea mari probleme. Continuă acesta.
Ce-i drept, are dreptate. E tata de fata, e normal sa reacționeze asa. Iar la cum il stiu eu pe domnul Aron, e foarte protectiv cu prințesa lui. Nu oricine are onoarea de a fi lăsat să se apropie de ea.
- A fost o cină delicioasă, domnule. Va multumim de invitatie, dar noi ar cam trebui să plecăm acum. Zice Jungkook ridicându-se.
Ce-i drept, are dreptate. Am văzut că a băut putin cam mult. Iar cel mai bine e să ne întoarcem la hotel.
- Mă bucur ca ati venit, băieți. Spune acesta mergând alături de noi spre ieșire.
Băieții dau mâna, pe rând, cu acesta, eu câștigând o îmbrățișare părintească.
- Ne vedem maine. Ai grija de ei, Iris. Zice Jessica zâmbind.
- Mereu am. Strig din dreptul portierei limuzinei.
Ajung si băieții, plecând spre hotel. Drumul a fost unul tacut, asta daca ignor faptul ca Jimin si Jin au ras tot drumul din nimic.
Odată ajunși la hotel, eu mă retrag lângă Yoongi.
- Noapte bună. Zic băieții pe rând, plecând fiecare in camera sa.
- Noapte bună. Raspund eu, deoarece Yoongi nu da semne de socializare.
Intrăm si noi in camera, iar primul lucru pe care il fac înainte să mă arunc în pat, e sa ma schimb în niste haine de ale lui Yoongi, deoarece mi-ar fi incomod sa dorm in blugi.
Ma arunc în pat, lângă Yoongi, care nu am habar cand s-a schimbat în pijamale, dar care mă ia repede in brate.
- Mâine pleci. Șoptește acesta si mă sărută pe frunte.
- Da. Au trecut prea repede zilele astea. O sa imi lipsești.
- Cât ma mai lasi sa te astept?
- Putin, promit. Nici nu o sa iti dai seama cand o sa treaca timpul. Zic si il sărut.
- Sper. Imi e greu fără tine.
- Și mie fără tine. Dar hai sa nu ne intristam si sa ne bucuram de ultimele ore împreună. Zic si il strâng în brațe.
- Încep să urăsc din ce in ce mai mult distanța asta dintre noi. Anii ăștia în care am fost obligat să suport faptul că nu ești mereu langa mine, m-au înjunghiat si ajutat să scriu un album, pe care, dupa cum ti-am mai zis, o sa ți-l dedic.
- Tot nu inteleg de ce simti nevoia sa faci asa ceva, dar apreciez ca sunt vedeta inspirației tale.
- Tu stii ca te iubesc. Asa ca vreau sa strig asta cat ma tin plămânii, sa auda toți ca imi esti iubita si ca mi-aș da viata pentru tine.
- Am un iubit rupt din stele, sculptat din visele copilăriei mele de către marii zei ai olimpului. Ma jur.
- Pe asta nu mi-ai zis-o până acum.
- La ce te referi?
- La faza cu visele copilăriei.
- Ah, da. Mereu visam ca o sa am alături de mine, cândva, un personaj negativ si sexi dintr-un basm, dar m-am procopsit cu o ființă, ce are apucături de pisica si fobie sociala.
- Dar ai zis ca sunt sculptat de zei după visele tale.
- Da, dar nu am zis daca au sau nu zeii ăia probleme de vedere..
- Da, bine. Am înțeles unde bati. Mormăie Yoongi.
- Yaa. Yoongi, nu te bosumfla, glumeam doar. Esti de o mie de ori mai bun decat orice mi-as fi putut dori vreodata.
- Sigur. Te si cred.
- O haide. Nu cred ca te-ai supărat.
- Nu m-am supărat.
Nu mai zic nimic, în schimb, ma ridic si mă uit spre fata lui bosumflata, începând să râd când îi văd boticul.
- Te ador. M-am îndrăgostit de boticul tău. Spun si il sărut pe nas.
- Am si buze. Asa din caz ca ai uitat.
- Nu am uitat. Dar ai un nas drăguț.
- Am buze mai drăguțe.
Rad si il sărut. Imi place atat de mult de el.
- De ce dracu m-am îndrăgostit de tine? Zic eu.
- Regreți de acum, sau ce?
- Nu, nici pe departe. Doar ca imi cam provoci dependenta si nu e bine.
- De ce nu? Poate stai mai mult cu mine.
- Încă mai am proiecte pentru viitor. Deci, o să stau cu tine online.
- Stai ce? Cum? De ce?
- Ce ai auzit. Am contractele deja semnate. Deci, mai ai de suportat, la fel si eu.
- Aish. Acum nu mă mai pot supăra, pentru ca o sa regret când vei fi departe. Dar, te pot strânge în brațe.
Îmbrățișarea de urs pe care mi-o oferă ma face sa ma simt in cel mai călduros loc de pe pământ.
Închid ochii, bucurându-mă de îmbrățișarea primită și de căldură pe care mi-o transmite ființa pentru care as călca pe cadavre.
Nici nu conștientizez când adorm, fiind învăluită de parfumul lui Yoongi, pe care îl ador si dupa care tânjesc atât de mult în lunile pe care le petrec prin ținuturi americane.

Scuze de intarziere. Au trecut aproape 6 luni. Nu am nici o scuza demnă de această întârziere. Scuze față de persoanele care au așteptat acest capitol. Sper sa pot scrie următorul capitol până la sfârșitul anului, dar nu promit nimic.
Pe curând 🖤🖤🖤