Capitolul 5 🖤

1.9K 64 1
                                    

Ma ridic din pat și ma uit la ceas. E ora 4:⁰⁰. Nu am închis un ochi, m-am învârtit prin pat timp de 4 ore.
Nu ma simt deloc bine, și asta nu e din cauză că nu am dormit două nopți la rând ci pentru ca ma tem oarecum de diagnostic. Sunt împăcată cu gândul că voi muri din cauza bolii mele, dar cum am mai spun, imi lipsește ceva.
Ma duc la baie si imi fac rutina, ma reîntorc în camera si imi iau laptopul. Îl deschid și mă uit peste e-mail-uri, nici o noutate. Ma uit peste melodiile mele, poate gasesc o melodie mai acceptabila pentru proiectul meu cu băieții. Ma las pagubasa si inchid laptopul si ma duc la birou si fac subiectele pentru testele de azi. Dupa ce termin ma duc sa ma schimb într-un trening. Imi pun căștile în urechi și părăsesc camera.
Încep să alerg prin cartier și încerc să uit de probleme..
După vreo oră de alergat intru in casa si ma îndrept spre bucătărie unde imi fac o cafea.
Urc in camera mea cu cana în mână. Ma duc direct pe balcon și ma așez în stil turcesc în fotoliul meu negru.
Imi asez cana pe masuta de cafea si imi aprind o țigară.
Expir fumul toxic și beau o gură de cafea.
Termin țigara și na uit spre cer. Stelele încep să dispară, iar luna sa apuna lăsând loc soarelui care da semne ca se trezește. E asa frumos, natura e frumoasa asta poti sa vezi daca ai răbdare să o observi.
Termin cafeaua si ma ridic plecând direct în baie unde fac un duș și îmi iau niste blugi albaștri închis spre negru si un tricou negru cu mesajul "In the end they'll judge me anyway so, whatever..". Imi leg o cămașă în carouri la brâu și îmi iau o pereche de botine negre cu toc de 10 cm.
Imi iau ghiozdanul cu echipamentul pentru orele de dans, laptopul si dosarele cu subiecte de teste. Imi pun telefonul în buzunar și plec spre parter.
Ajung jos și dau de Karlos si Sun-Ya care stăteau și vorbeau în sufragerie.
- Iris, noi tocmai me așezăm la masă, vino si tu sa manânci. Zice Karlos.
- Nu-mi este foame. Zic sec.
- Bine, atunci sa stii ca noi o să plecăm pentru un weekend la munte cu niste prieteni, iar tu o să rămâi la Nam-joon. Zice Karlos.
- Ma pot descurca și singura, n-am nevoie de dadaca.
- Ori stai tu la ei, ori invers. Zice el.
- Nu o sa stau la ei, pot să stau bine mersi si la un hotel. Spun eu.
- O ba da. O sa stai. Pentru ca asa zic eu.
- Tu nu mai ai nici un drept asupra mea. Te urăsc până la cer și inapoi. Zic si intru in garaj. Imi pun lucrurile pe bancheta din spate, mai puțin ghiozdanul cu echipamentul de dans pe care îl pun in portbagaj.
Urc in camera mea și imi pun niste haine într-un alt ghiozdan, apoi cobor jos.
- Deci, tu o să stai la băieți în weekend-ul asta si fara comentarii.
- Omule, ți-am spus că nu mai ai nici un drept asupra mea. Nu o sa fac ce zici tu, nu o să te ascut. Nu-mi pasa ce zici tu, te urăsc. Mi-ai distrus viața. Ce nu înțelegi? Daca era mama aici, ea nu-mi impunea niciodată ce sa fac. Zic si ies din casă.
Scot masina din garaj și turez la maxim motorul plecând cu viteza pe autostrada.
Mai reduc putin viteza până ajung la limita legală.
Adică, el crede că am să îl ascult? Ca o să stau la ei? Un weekend? Mai bine ma spânzur decât să îi suport. Se aude un bazait de la stație asa ca incerc sa setez o frecventa. Brusc se aude vocea lui Yoongi.
- Iris, mai usor, redu viteza macar pana la limita legală. Spune el.
Ce naiba vorbește acolo? Ma uit si vad ca am depășit limita de 75 km/h eu ajungând la 100 km/h. O sa vada el.
- Fac ce vreau, nu o să te ascut. Zic si accelerez.
- Încetinește, nu accelera. Zice Jin.
- Cum am mai spus, fac ce vreau.
- Hai Iris, o să te prindă poliția și o sa faci vreun accident. Te rog sa reduci viteza. Spune Nam-joon.
- Voi v-ati propus sa-mi frecati dracii de dimineata? Daca fac accident, Doamne ajuta, o să mor eu, nu voi si daca ma prinde poliția, eu am probleme, nu voi. Zic și strâng volanul cu atâta putere încât degetele mi s-au albit.
- Nimeni nu vrea să te enerveze, iti vrem doar binele. Zice Jimin.
- Ei bine eu nu imi vreau binele, acum pa. Zic si închid statia.
Fac un viraj la stânga și reduc putin viteza până aproape de limită.
Imi vibrează telefonul si vad ca e Yoongi, asa ca ii închid, la scurt timp telefonul imi vibrează din nou si vad ca e un număr pe care nu il am salvat. Decid să răspund.

O adiere de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum