O adiere de iubire

Capitolul 10 🖤

Deschid leneșă ochii și mă uit prin cameră. Se pare ca e dimineata si ar trebui să mă ridic, dar nu vreau.
Cand insfarsit se încheie lupta dintre partea leneșă din mine si cea activă, câștigând cea activă, ma ridic usor din pat, încercând să nu îl trezesc pe Yoongi.
Ma ridic din pat, sau cel putin asta incerc sa fac, dar sunt trasă inapoi in pat.
- Unde crezi ca pleci asa dimineata? Zice el.
- E ora 8:³⁰. Nu prea mai e dimineata. Zic eu.
De obicei la ora asta eram trează de mult, chiar nu stiu ce sa întâmplat cu mine de am dormit atât de mult..
- Pentru mine e dimineata.
- Pentru tine da, pentru mine e târziu. Acum dă-mi drumul. Zic eu.
- Neah, stau prea bine.
- Hai Yoongi, o să stai bine si mai tarziu. Zic eu.
- Iris, ai febra! Arzi! Zice Yoongi care era cu mana la fruntea mea.
- Nu am nimic, ti se pare. Zic eu.
- Daca arzi nu inseamna ca mi se pare. Zice el.
- Nu ard, poate am puțină febra, dar o să îmi treacă.
- Azi nu te duci la alergat. Zice el.
- Oricum nu ma duceam.
Se aude un ciocănit în ușă, apoi ma ridic din pat imediat ce Yoongi mi-a dat drumul.
- Intră, zic eu.
- Neața. Zice Jimin si isi face apariția în camera.
- Neața. Zic eu..
- Yoongi incă doarme? Zice Jimin.
- Nu dorm, doar am ochii închiși. Zice Yoongi.
- Perfect. Am fost trimis sa va dau trezirea. Zice el.
- Prea târziu. Zic eu.
- In fine, să coborati jos, masa e aproape gata. Zice el.
- Sa ma anunți și pe mine când o să putem să coboram și sus. Zic eu.
- Ce gluma buna. Ne vedem jos. Zice si pleaca.
Închid usa și mă îndrept spre baie. Imi fac un duș rapid si rece si ma îmbrac în ceva lejer, apoi ies din camera.
- Încă mai ai febra. Zice Yoongi si isi pune mana pe fruntea mea.
- Și eu care credeam ca mi-a furat-o cineva. Spun ironică. O sa imi treaca până mor.
- Ia o pastilă sau ceva.
- Nu pot sa iau pastile, imi stau in gât. Zic râzând.
- Ce gluma buna.
- O sa imi treaca febra. Nu am nimic. Zic eu. Eu cobor. Zic si imi iau telefonul, apoi ma îndrept spre usa.
- Vin si eu. Zice ridicându-se din pat.
Ajungem jos si ne îndreptăm spre bucătărie deoarece acolo sunt si restul.
- Neața. Zic eu si ma așez pe un scaun.
- Neața. Zic ei.
Jin imi pune în fața o cana cu ceva în ea, sigur nu e cafea, dar e un lichid negru. Il miros si constat ca e ceai.
- Ce e chestia asta? Zic eu si strâmb din nas.
- Ceai negru. O sa tina loc de cafea, esti prea mica sa o consumi. Zice Nam-joon.
- Am mai vazut eu ceai, chiar și negru, dar nu stiam ca miroase asa de groaznic. Zic eu.
- Miroase a ceai. Zice Tae.
- Asta e si ideea, miroase groaznic. Zic eu. Trebuie să beau chestia asta?
- Da, trebuie. Zice Jin.
- O sa vomit. Zic eu.
- Lasa ca daca mori răspundem noi. Spune Nam-joon.
- Atunci mie imi convine sa ajungeți la închisoare pentru ca m-ati obligat să beau chestia aia. Zic eu.
- Lasa ca nu pătești nimic. Zice J-hope.
Am mai băut ceai, acum ceva ani, eram răcită, dar am vomitat ceaiul respectiv și nu am mai consumat de atunci.
Ridic cana spre gura si iau o gură.
- La fel de bine pot să beau apa cu pământ sau apă cu sare colorată folosind colorat. Zic si mă strâmb din cauza gustului.
- Lasa apa cu pământ și bea ceaiul. Zice Jin.
- Nu uitati se apa cu colorat. Zice Kara.
- Tu cu cine ti? In fine, daca nu-l beau, ce se întâmplă? Zic eu.
- Te ținem aici, până il bei. Zice Nam-joon.
- Nu mai bine nu beau ceaiul, dar în schimb ma duc sa dansez vals cu un schelet în cimitir? Asa toata lumea va ieși bine. Zic eu.
- Ce? Nu, nici sa nu te gândești. Il bei si gata. Zice Yoongi.
- Parca imi suna telefonul. Ma duc sa raspund si ma întorc. Zic si mă ridic.
Chiar dacă îl am la mine, trebuie să plec de aici, căci sigur nu ma mai întorc. O minciună mica nu strica.
- Stai jos. Nu-ti suna telefonul. Zice Yoongi si pune pe masa telefonul meu.
- Cand mi-ai luat telefonul din buzunar? Zic eu.
- Cand te smiorcaiai ca miroase urat ceaiul. Apropo, vezi ca ai recunoscut ca nu il aveai in camera. Zice el.
- Nu mă smiorcaiesc. Zic eu.
- Dovedește și bea ceaiul. Zice el.
- O sa ma aveti pe conștiința. Spun eu.
Imi pun o mână la nas si iau o gură mare de ceai.
- Ce va uitati asa la mine? Zic si la strâmb.
- Esti amuzantă când te strâmbi. Zice Tae.
- O sa fie mai amuzant când o să înveți să dansezi cu un picior în ghips sau deloc. Zic eu.
- Bine ca doar pe mine ma ameninti. Zice el bosumflat.
- E plăcerea mea să te avertizez. Zic eu.
Simt, efectiv ca ceaiul asta imi vine inapoi, mai mult ca sigur o să vomit. Organismul meu nu e obișnuit cu ceai și nici nu il acceptă, asta alături de alte alimente.
Iau si ultima gura de ceai si pun cana pe masa.
- Vezi nu a fost asa de rau. Zice Jungkook.
- Vezi sa nu. Zic eu.
Simt ca o sa vomit. Ma ridic de la masa cu mana la gura si intru in baia de la parter.
Încep să vomit tot ce am in mine. Cineva imi ia ochelarii de la ochi si imi tine parul, cel mai probabil ca sa nu il murdaresc.
Termin de vomitat si ma ridic trăgând apa.
- Merci. Zic si mă spăl pe față.
- Cu plăcere. Zice Yoongi.
Ma șterg pe față apoi imi pun ochelarii la ochi. Ma duc in sufragerie si ma trântesc pe canapea. Nu am chef de nimic.
- Dă-te mai încolo. Zice Yoongi.
Ma ridic si pun intr-un colt al canapelei.
- Tu chiar nu glumeai când ziceai ca o sa vomiti. Zice Tae.
- Și nici când am zis ca o sa trebuiască sa dansezi cu un picior in ghips nu glumeam. Zic eu.
- Nu am mai zis nimic rau. Zice el.
- Vrei să-ți dau eu motive? Spun și îmi las capul pe spate.
- Lăsați cearta, ce facem azi? Spune Jungkook.
- De preferabil nimic. Zic eu.
- Ai pățit ceva? Esti bine? Spune J-hope.
- Cât de bine nu se poate. De ce? Zic eu.
- De cand esti aici, nu am prins nici o zi în care să nu faci nimic. Zice Jin.
- Uite a venit si ziua aia. Zic eu.
- Băieți, ma sunat managerul, trebuie să mergem la companie. Zice Nam-joon intrând în camera.
- La revedere. Zic eu.
- Nu poate astepta pana maine? Zice Jimin.
- Nu, nu poate. Acum sus. Spune Nam-joon.
- Paaaa. Zic eu si Kara in acelasi timp.
- Nici un pa. Veniti cu noi. Spune Tae.
- Nu vreau. Eu raman aici... Zic eu.
- Nu că iar fugi. Zice Nam-joon.
- Uite, daca ma lăsați în pace, nu o să plec, de data asta. Si in plus, o să fiu cu Kara si oricum nu am chef sa plec nicăieri. Zic eu.
- Nici sa nu te gândești. Spune el.
- Nu ai incredere in mine? Zic eu.
- Sincer, nu prea. Zice Nam-joon.
- Nu-i bai, nici eu nu am încredere în voi. Zic simplu. Dar la naiba acum, nu am chef sa plec nicăieri. Zic eu.
- Fie, dar asta doar pentru ca nu avem timp și nu stăm mult. Zice Nam-joon.
- Supre, pa. Zic eu si iau o pernă în brațe.
- Tu sigur te simti bine? Zice Nam-joon.
- Am spus că sunt cat de bine nu se poate. De ce ma întrebi?
- Strângi o pernă în brațe și e ciudat... Spune Tae.
- Și ce ai vrea să fac? Sa îmbrățișez un perete? Sau mai bine un copac. Zic ironica. Voi nu trebuie sa plecati undeva?
- Esti palidă, foarte palidă. Zice Jungkook.
- Sunt bine.. Zic eu.
Jin vrea să îmi puna mana pe frunte, dar imi pun perna pe față. Atât imi mai trebuie, să facă tam-tam pentru ca am puțină febra si pentru ca sunt putin palidă.
- Sunt bine, nu trebuie sa verificați dacă am febra sau nu. Pot să-mi port și singura de grija, nu mai am 2 ani. Zic eu.
- Fie. Noi acum plecăm, dar o să ne întoarcem cat de repede putem. Să nu dati foc la casă până venim. Spune Nam-joon si se îndreaptă alături de restul spre usa.
- Nu promitem nimic. Zicem noi.
- Fetelor! Zic băieții și se uita urat la noi.
- Stati chill, nu o să dăm foc la casă, în cel mai rau caz o să o arucam în aer. Zicem noi in cor.
Primim o privire și mai urâtă de la ei de ma pufnește râsul, dar nu am chef sa rad.
- Glumeam. Nu o sa facem nimic rau. Spun eu.
- O sa te sun din jumătate în jumătate de oră. Zice Nam-joon.
- Iar eu nu o sa iti raspund. Iar daca o să o fac să știi că am pățit ceva. Spun eu.
- Iris! Spune Nam-joon.
- Glumeam, sau poate nu. Zic eu.
Si iar primesc o privire urâtă, urmată de alte 6.
- Gata, gata. Nu va mai încruntați atât, nu de alta dar faceți riduri. Zic eu.
Ei nu mai zic nimic si ies pe usa.
- Acum ca am rămas singure, ce facem? Spune Kara și se trântește pe canapea.
- Vreau ceva dulce. Zic eu.
- Daca tot ai adus vorba, și eu vreau dulce. Zice ea.
- Am o idee. Spun eu.
- Uimește-ma. Zice ea.
- Deci, ce ar fi sa mergem la un supermarket și să luăm tot felul de prostii, inclusiv alimente pentru a pregăti un tort de ciocolată. Zic eu.
- Bine. Zice ea.
- Eu ma duc sa ma schimb si sa imi iau vitaminele, apoi plecăm.
- Bine. Zice ea.
Urc in camera mea si imi iau o seringa dintr-un sertar al noptierei de lângă pat.
Intru in baie si imi vad reflexia în oglindă. Imi dau ochelarii de la ochi si chiar sunt palidă. Observ ca si celălat ochi incepe sa isi schimbe culoarea.
Imi înfig acul în zona gâtului și injectez conținutul seringei. Imi scot acul și pun seringa deoparte.
Nu mai stau mult si ma schimb într-o pereche de pantaloni de trening și o bluza neagră cu gluga.
Ma incalt cu o pereche de adidași, îmi iau portofelul si telefonul, pe care se pare ca mi la returnat Yoongi.
Ies din camera si ma îndrept spre parter.
- Mergem? Zic eu.
- Da. Zice ea si se ridică de pe canapea.
Iesim din casă și o încui, apoi plecăm spre masina mea care a rămas parcata în fața casei.
Urcam in masina si pornesc spre cel mai apropiat supermarket, care se pate ca e la 10 minute de casă.
- Nu o sa se supere daca află ca am plecat? Spune Kara.
- Neah, nu o să afle. O sa ajungem acasă înaintea lor. Oricum, cred ca sunt constienti ca nu o să îi ascultăm, cel putin in privinta mea ar trebui să fie. Si din cate imi amintesc le-am spus că nu o sa dăm foc la casă, nu o să o aruncam in aer, o să le răspund la telefon, sau poate nu, si ca nu o să fugim. Nu au zis nimic de plecat. Fugit se refera la plecat cu ei în casă, iar ei nu sunt. Deci in concluzie, nu am facut nimic rau, încă.
- Poate ai dreptate. Zice ea.
- Tu cum ai reusit sa ajungi colega de camera cu Jungkook?
- Dupa o ceartă lungă. Gen, Tae voia să stau cu el pentru ca e fratele meu, iar eu am început să îi dau argumente ca să nu stau cu el, apoi mi-a spus că pot să stau cu Jungkook, asta doar dacă el vrea. Kookie a fost de acord și asta e.... Zice ea.
- Interesant. Zic eu.
Parchez în fața supermarket-ului și iesim din mașină. Intrăm si luam un coș, apoi începem să ne plimbam printre rafturi adăugând multe chestii în el. Spre exemplu, ciocolată, amara și dulce, chipsuri, ma mir ca am gasit si fara gluten, jeleuri, biscuiți, croissante si alte chestii de genul. Am mai luat si ceva gen Nuttela, doar ca nu are lactoza, ciudat, si multe alte alimente pentru a pregăti un tort. Si sa nu uitam de sucuri.
Achit si iesim din supermarket cu multe plase în mâini. Le punem în portbagaj și plecăm spre casă.
Nici bine nu primesc din loc căci imi vibrează telefonul. Era Yoongi. Raspund si dau pe spiker.
C. T.
- Ce-ati pățit? Zic eu.
- In sfarsit te-ai gandit sa răspunzi si tu la telefon. Zice Yoongi.
- Se poate spune și așa. Aveam telefonul dat pe silentios, sincer nici nu știu cum a ajuns asa. Apropo, merci pentru cele 20 de apeluri. Voi altceva mai bun nu aveti de facut?
- Nu, nu avem. Zice Tae.
- Și nu se putea fără. Acum spuneti mai repede nu am prea mult timp la dispozitie ca sa va acord vouă atentie.
- Am zis ca te sun din jumătate în jumătate de oră. Zice Nam-joon.
- Și eu am zis ca nu-ti raspund. Zic eu.
- Și tot ai răspuns. Spune Jin.
- Și tot o să închid. Asa ca spuneti de ce m-ati sunat? Zic eu..
- Te simțeai rău când am plecat si mna... Spune Jimin.
- Mă simțeam bine cum ma simt si acum. Acum am ceva de rezolvat, pe mai tarziu, sau poate nu....Ciao.. Zic eu si închid..
C. T. I.