O adiere de iubire

Capitolul 7 🖤

Deschid brusc ochi si arunc o privire prin jur. Nu stiu inca cat e ceasul, dar e încă noapte. Reusesc sa ies din brațele lui Yoongi si sa ma ridic din pat. Ma uit la ceasul de la telefon si vad ca e aproape 23, iar eu m-am culcat pe la 22. Nu am dormit nici macar o ora.
Sa mă culc inapoi nu incerc deoarece stiu ca nu o să pot. Imi iau telefonul și ies din camera.
Cobor jos si aprind o veioza, ca să nu fac prea mare lumina.
Ma duc repede până la masina si imi iau dosarul cu teste, intrând inapoi in casa.
Ma asez pe canapea si deschid laptop-ul.
Imi pun căștile în urechi și dau play la muzica, începând sa corectez testele, primele fiind ale băieților, ca să le pot ascunde după sa nu afle notele înainte de ora pentru că asta nu ar fi corect.
Ascult melodii de la BTS, melodii pe care nu stiam ca le am in laptop, dar ma mira faptul că începe să îmi placă cum canta.
După ceva timp opresc muzica și îmi scot căștile în urechi, dar în același timp aud pasi in spatele meu.
- Iris, ce faci la miezul noptii aici? Si de ce nu dormi? Se aude vocea lui Jin.
- Corectez teste pentru că nu pot să dorm. Ii spun eu.
- Testele mai pot astepta încă câteva ore, asa ca tu du-te la somn. Zice el.
- Uite Jin, mai stau putin si o să mă duc la somn. Spun eu.
- Bine, dar doar putin.
- Da. Dar tu de ce nu dormi?
- Am venit sa-mi iau un pahar cu apa si am dat de tine.
- Aaa, ok. Atunci, noapte bună. Zic eu.
- Noapte bună. Imi raspunde si pleacă.
Ok, insfarsit am rămas singură fara niciunul dintre cei șapte pe lângă mine si fara Yeontan, pe care cel mai probabil la luat Tae la el in cameră.
Continui să corectez testele clasei a 9-a. Pot să zic că am rămas surprinsă de notele obținute de ei, sau cel putin de unii dintre ei. Spun asta pentru că din șapte, exista doi sau trei care eu note putin mai mici decât așteptările mele.
În fine, da mor eu daca inteleg ce-i atât de greu în niste calcule algebrice. Algebra e usoara, la fel si geometria, asta daca esti destul de capabil sa le înțelegi, dar la clasa a 9-a nu vad de ce nu ai face-o, adică e mai mult o recapitulare din clasa a 8-a, care are materie simpla.
Trecând si peste aceste criterii, chiar sunt note mici. Abia astept sa le trec în catalog.
- Hei, Noona. Ce faci? E ora 02 dimineata. Spune Kookie adormit.
- Corectez teste. Tu?
- Imi era sete si am coborât după suc. De ce nu dormi? Zice el.
- Pur si simplu nu am somn si in loc sa ma uit la tavan, am ales să corectez teste.
- Ai incercat sa bei un ceai verde sau de sunătoare? Zic asta pentru că nu poți consuma lapte.
- Nu prea beau ceai, chiar dacă am incercat o data si nu a avut nici un efect, iar somnifere nu am voie să consum, dar am incercat, tot fără nici un rezultat.
- Păcat ca pierzi noptile pe degeaba. Zice el cascand. Oricum ar fi bine să te duci sa te odihnești.
- O sa ma duc mai tarziu.
- Mbine. Noapte bună. Zice el si pleaca spre scări.
- Noapte bună. Zic la rândul meu.
E drăguț ca isi face griji pentru mine și ca incearca sa-mi dea sfaturi pentru a putea dormi. Ce tot vorbesc eu aici? Sunt bolnavă, nu ar trebui să mă atașez de ei si de nimeni altcineva pentru că o să mor și nu vreau sa fie afectat cineva de moartea mea cu atat mai putin ei. Chiar dacă eram rece cu ei, acum după ce am petrecut ceva timp cu cei șapte, încep să mă înțeleg mai bine cu toti, chiar și cu Tae.
De ce viata mea trebuie să fie așa de grea și de dificilă? Poate ca am eu 16 ani si ceva, dar la cate mi s-au intamplat si cate am suportat, zici ca am trait o viata si m-am reîncarnat.
Imi uram viața până acum, dar în aceste momente o accept asa cum este si pentru că au apărut băieții în ea parca e mai usor de suportat gândul că viața mea e mai scurtă decât ar fi trebuit să fie.
Iar în legătură cu testele, mai am aproximativ un sfert, daca nu mai putin. Sunt foarte usor de corectat.
- Ce faci aici, la ora 04 dimineata? Zice Tae.
- Ce faci tu aici? Nu ar trebui să dormi? Zic eu.
- Eu ma duc inapoi la somn, am coborât după ceva de băut. Acum răspunde tu.
- Eu corectez teste deoarece nu am somn. Zic eu.
- La ora 4 dimineata tu corectezi teste? Nu esti normală, zau. Mie la ora asta imi e adormit creierul. Zice el.
- Bine de stiut. Si da, ai dreptate, nu-s normală, iar creierul meu abia daca a ațipit mai putin de o ora, ca s-a și trezit. Spun eu.
- Adică tu esti aici dinainte de miezul noptii?
- Da, am vorbit si cu Jin si Jungkook.
- De ce nu mergi la somn? Ai nevoie de odihnă. Zice el..
- O sa mai stau putin si o să plec. Zic eu.
- Bine. Yeontan, hai sa mergem. Zice el, dar cățelul nu se misca de pe canapea.
- Lasă-l ca ramane cu mine. Zic eu.
- Ok. Noapte bună. Zice el.
- Noapte bună. Spun eu.
A plecat si Tae, iar eu abia acum procesez ca a e ora 4 dimineata si ca au trecut atât de repede 5 ore în care m-am jucat cu niste lucrări. Oricum în două ore as vrea sa mai rămân cu vreo 30 necorectate. Zic asta pentru că la ora 06 o să plec la alergat si o să-l iau si pe Yeontan cu mine.
După alte câteva teste corectate ma ridic de pe canapea si urc încet la etaj.
Intru in cameră și mă duc in baie unde imi faci un dus si ma îmbrac într-un trening negru. Ies la fel de încet din baie si imi pun intr-un ghiozdanel portofelul. Ma uit prin cameră, iar privirea mi se oprește asupra lui Yoongi, care e atât de drăguț când doarme. La ce ma gandesc eu acum. Imi alung gândurile și părăsesc camera fără să fac gălăgie.
Cand ajung in sufragerie, iau lesa și i-o pun lui Yeontan.
- Hai, Yeontan, sa mergem. Zic eu si sting veioza, părăsind perimetrul casei împreună cu Yeontan.
Încep să alerg, el tinand pasul după mine dând din codita.
După vreo jumatate de ora ma opresc in fata unui market deschis nonstop.
Il leg pe Yeontan de un stâlp și intru, luându-mi un cos.
Iau un borcan de Nuttela, niste pâine, lapte și alte alimente pentru a pregăti un mic dejun delicios.
Achit si ies repede din market. Il iau pe Yeontan si plec, mergând agale, spre casă.
După alte 15 minute ajungem. Deschid usa si intru in casa, dandui drumul lui Yeontan.
Ma duc in bucătărie și las plasa pe blat.
Urc in camera lui Yoongi si imi mai fac un duș ca sa elimin mirosurile și mă schimb într-o pereche de pantaloni de trening și un tricou negru pe care scria " Don't look at me like that those eyes are cold.."
Părăsesc camera si ma duc in bucătărie. Încep prin a face compoziția pentru clătite, ca mai apoi să fac și niste sandwich-uri si cafea.
Nu mi se par foarte greu de facut claritele, trebuie doar sa ai putina indemaneala și multă răbdare.
După ce termin clatitele și le umplu cu Nutella, aranjandu-le pe o farfurie, fac sandwich-urile pe care le aranjez tot pe o farfurie. Apoi storc niste portocale si pun sucul care a iesit intr-o cană mai mare care o asez oe masa.
După ce termin de aranjat masa, imi iau o cana de cafea, care e fierbinte, și mă îndrept spre canapea.
Ma asez și încep să corectez teste, dar nici bine nu încep ca se și aud voci.
- Mmmmm, miroase a clătite. Se aude vocea somnoroasa a lui Jimin.
- Jin, ai facut clătite? Se aude și vocea lui Jungkook.
- Ce? Nu. Abia am iesit din camera. Credeam ca v-ati băgat voi in bucătărie. Iris, sa nu-mi spui ca ai corectat teste toată noaptea. Zice Jin.
- Bine, nu-ti spun. Apropo, neața. Zic eu.
- Neața. Spune Nam-joon.
- Bună. Zice Tae.
- Hei. Spune Yoongi si se trântește pe canapea.
- Mai usor somnorici. Zic eu.
- Eu macar dorm. Tu unde ai dispărut azi noapte? Spune Yoongi.
- Uite aici am dispărut. Am corectat la teste deoarece nu aveam somn. Spun eu.
- Zici ca esti vampir. Zice J-hope.
- De unde stii ca nu sunt. Spun și beau din cafea.
- Iris, tu ai facut micul dejun? Spune Jin.
- Probabil. Spun eu.
- Mersi. Chiar credeam ca au intrat ei în bucătărie. Nu de alta, dar poate ca rămâneam fara veselă. Zice Jin.
- Cu plăcere. Spun zâmbind.
- Tu nu vii sa manânci cu noi? Spune Jimin.
- Nu prea imi e foame, dar o sa imi iau un sandwich. Zic si imi iau cana de cafea si plec spre bucătărie.
Singurul loc liber e între Yoongi si Nam-joon. Ma asez la masa și iau de pe farfurie un sandwich.
- Eu una nu vă stiu gusturile la cafea, sau daca consumati, asa ca am facut si suc de portocale. Zic eu.
- Sunt bune. Zice Jimin cu gura plină.
- Multumesc. Zic eu.
După ce termin sandwich-ul ma ridic si ii dau de mâncare lui Yeontan.
- Yeontan, vino aici. Spun eu, iar el apare. Ia si papa, ca azi ai făcut multa miscare. Continui eu si il mângâi.
Ma spăl pe mâini și mă reasez la masă. Imi iau cana de cafea si beau putin.
Se aude tonul de la mesaje al telefonului meu. Mi-l scot din buzunar si deschid ecranul, unde apare numele doctorului. Apas pe notificare și citesc mesajul.
" Bună Iris. Am primit rezultatele analizei sângelui și nu prea ma încântă ceea ce vad. Ti le voi trimite printr-un e-mail, alături de alte detalii."
Închid telefonul si il pun in buzunar inapoi, încercând să clipesc.
- Esti bine? Zice Yoongi.
- Da, sunt bine, trebuie să verific ceva în legătură cu serviciul meu. Zic si ma ridic de la masă.
Ajung in sufragerie si ma pun in stil turcește în fața laptop-ului. Il deschid si intru pe e-mail începând sa citesc asteptatele informatii.